CITATE FAVORITE (106) ”Suspine tandre” de Yoko Ogawa

Lectura romanului ”Shogun”, al lui James Clavell, mi-a resuscitat interesul pentru cultura și civilizația japoneză, trezit cândva de ”Femeia nisipurilor”. ”Memoriile unei gheișe” mi-a mai adus o părticică de cunoaștere în acest domeniu. Acum, trei cărți de autori japonezi vin să aducă noutăți din cultura actuală a japonezilor, împletire strânsă a noului cu tradiția.

Primul dintre cele trei romane, apărute în anul 2018 la Editura Humanitas, colecția ”Raftul Denisei”, este ”Suspine tandre” de Yoko Ogawa.

Izgoniți din lume de propriile pierderi, Ruriko - a căsniciei, domnul Nitta - a carierei de pianist și asistenta lui, Kaoru, - a logodnicului mort prin surprindere, cei trei se întâlnesc undeva la munte. Ruriko se dedică aici caligrafiei, în casa de vacanță a părinților săi. Ceilalți doi confecționează manual clavecine în casa domnului Nitta, asistați de mopsul Dona.

Între cei trei se țes legături din ce în ce mai profunde. Ruriko, dorind iubirea domnului Nitta, este rănită de faptul că acesta o iubește pe asistenta lui. Totuși cei trei se înțeleg și se ajută în momentele grele. Totul este învăluit misterios de muzica clavecinului, mai ales de piesa lui Jean-Philippe Rameau, ”Suspine tandre”.

”Clavecinul de lângă ușă era vopsit în întregime în culori închise și avea două claviaturi. Cel din spatele lui Kaoru era alb cu model auriu, iar pe interiorul capacului era pictată o scenă pastorală dintr-o țară străină: un lac, frunziș și clădiri din piatră. Avea doar o singură claviatură. Celălalt, cel de lângă fereastră, nu era încă terminat, nu avea nici capac și nu era nici vopsit. Doar în interiorul cutiei unde se aflau coardele, pe suprafața plăcii de rezonanță, erau pictate imagini elegante și gingașe de păsărele și flori.”

”Deși se auzea chiar în fața mea, aveam senzația că sunetul venea de undeva de foarte departe, străbătând vremurile. Era ca și cum ar fi strâns în el amintirea unui timp fără margini, pe care nimeni nu-l atinsese vreodată. Duritatea și blândețea, splendoarea și modestia, puritatea și umbra, toate aceste impresii contradictorii se nășteau deodată pentru a se contopi unele într-altele în clipa următoare. Dacă ascultai cu mare atenție, puteai să te strecori în spațiul dintre două sunete și să percepi cele mai mici vibrații.”

”Domnul Nitta cânta Suspine tandre. Prima melodie pe care o ascultasem interpretată la clavecin. O cântase Kaoru, iar el îmi dezvăluise numele ei.

Din degetele ce loveau claviatura, din trupul lui se degaja un aer pe care mie nu mi-l arătase niciodată. Era altul decât cel care lucra în atelier, și altul decât cel din pat. Degetele care alunecau pline de eleganță, urechile care încercau să prindă sunetul, ochii ce priveau în depărtare. Toate erau pline de delicatețe misterioasă și de o seninătate căreia îi dădea frâu liber, după multă vreme.

Suspine tandre se apropia de momentul de intensitate maximă. Mâna lui dreaptă a plutit prin aer doar pentru a se lăsa imediat pe extremitatea claviaturii și apoi s-a apropiat din nou de mâna stângă. Lacul pictat pe capac, de aceeași culoare cu lumina, stălucea în întuneric. Nu-i puteam vedea profilul lui Kaoru, căci era ascuns în umbră, dar din expresia mâinii ei rezemate pe spătar îmi dădeam seama că e fericită.”

Sursa foto

Iată aici piesa muzicală despre care este vorba în text.

În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din cărți gândurile care se potrivesc cu ale sale. 

Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac! 

Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.