ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (17)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (16)

VI. YVONNE

3

Duhem și Flavigny se întreceau unul pe altul în a se arăta partizanii libertății. Celebrară căderea Bastiliei, spre supărarea Antoinettei care declară că ea rămâne credincioasă lui Dumnezeu și regelui.

Gaston aștepta să audă că fuseseră desființați preoții și ritualurile bisericești, dar lucrurile meargeau încet. Află doar că Lebon trecuse de partea revoluției atunci când li ce ceruse preoților să jure pe Constituție. Intrase apoi în politică și ajunsese reprezentant suplinitor pentru Convențiunea Națională. Tânărul se hotărî să plece la Paris, să vadă cu ochii lui transformările care se petrec.

4

La Paris, Gaston fu martor la răspopirea de bunăvoie a episcopului Gobel și a unui mare grup de vicari și preoți, în fața Convențiunii Naționale. Asistă apoi la Sărbătoarea Rațiunii, desfășurată în catedrala Notre-Dame, transformată în Templul Rațiunii.

Înainte de a se întoarce acasă, se duse să îl vadă pe Maximilien Robespierre. La început, acesta se arătă bucuros, dar încheiară discuția rece, Gaston spunându-i că a rămas tot fanatic. Privirea lui Robespierre îi curmă râsul cu care însoțise aceste cuvinte.

5

Reîntors acasă, Gaston povesti mult timp tot ce văzuse la Paris. Tatăl și socrul îi povestiră și ei că, în timp ce el era la Paris, în Arras venise Lebon, ca reprezentant al poporului. Declarase că acolo era un cuib de contrarevoluționari și fanatici și pusese să fie arestați vreo două sute de oameni, mai ales clerici. Întrebase și de Gaston, nu se știe de ce. Plecase, amenințând că se va întoarce în curând.

Pe la jumătatea lui ianuarie, la sfârșitul lunii Nivose din calendarul republican, Lebon reveni la Arras. A doua zi începu valul arestărilor care umplu închisorile, încât trebui să fie improvizate altele, în clădirile bisericilor. Erau arestați aristocrații, moderații, patrioții reci, pentru judecarea cărora tribunalul criminal fu transformat în tribunal revoluționar. Președintele, judecătorii, jurații, erau toți oamenii lui Lebon. De la Paris se aștepta o ghilotină, însoțită de un călău. Se instalase domnia Teroarei.

Într-o zi, Gaston fu invitat la Lebon. Familia se îngrozi, el își păstră calmul, având conștiința liniștită.

Lebon îl primi călduros pe Gaston, numindu-l doctorul calicimii și cel mai vechi republican din Arras. Extaziat, Lebon spuse că Dumnezeu crease o lume de sclavi, dar revoluția îi eliberase. Continuă spunând că Arras-ul dăduse revoluției slujitori demni de respect, dar tot aici se aflau și vrăjmași ai republicii, fanatici pe care el trebuia să îi zdrobească.

Ajungând la motivul invitației, Lebon îi oferi lui Gaston orice poziție dorește: jurat, judecător, acuzator sau chiar președintele tribunalului revoluționar. Gaston refuză, spunând că preferă să servească republica prin munca lui și că un doctor trebuie să salveze viețile oamenilor, nu să-i condamne la moarte.

Vexat, Lebon îl izgoni, apoi îl ajunse din urmă, cerându-și iertare. Reveni totuși la obsesia lui, spunând că va stârpi fanatismul chiar dacă va trebui să ia în fiecare zi o baie de sânge.

* * * 

Urmează Adam și Eva (18)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!