14 martie 2019

ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (16)

roman de LIVIU REBREANU

Capitolul VI

YVONNE

Sufletul pâlpâi sfios în așteptarea unei noi întrupări, până când pătrunse într-o formă nouă, în întuneric deplin.

1

În al treisprezecelea an de căsnicie, farmacistului Duhem din Arras i se născu copilul, Gaston. Dorind să pară modern, el cumpără volumul ”Emile” al lui Jean-Jacques Rousseau ca pe un îndrumar în educație.
Doctorul Flavigny, colaborator vechi al lui Duhem, se opuse ideilor simpliste ale cărții, farmacistul se înverșună. Cu toate acestea, el îi citea din Biblie soției în fiecare duminică și îl dădu pe Gaston la școala ținută de călugării benedictini.
Băiatul, însă, se dovedi tot mai ateu, alături de colegii lui: Robespierre, Taillefer, Rigouard. Aflând isprăvile fiului, mare admirator al lui Voltaire, farmacistul îl mută la altă școală. Aici deveni coleg cu frații Robespierre, care, de altfel, locuiau în vecini.
Când băiatul trebui să își aleagă cariera se iscară discuții. Tatăl renunțase la ideea de a-l face preot. Ar fi fost bucuros să devină farmacist, să îi preia afacerea. Doctorul Flavigny sugeră să facă medicina. Va fi medic și va ține și farmacia, luându-și un ajutor.
Gaston plecă la Paris, să studieze medicina. Acolo era și Maximilien, Robespierre, studia dreptul. La o discuție, Gaston îi spuse că este fanatic, definindu-se pe el însuși ca rațional.

2

La ospățul dat în onoarea proaspătului medic Gaston Duhem avu loc și logodna lui cu Antoinette, fiica doctorului Flavigny. Antoinette era bigotă, era cu cinci ani mai mare decât Gaston, era slabă, cu o figură uscățivă. Totuși, Gaston s-a însurat cu ea, ca să nu își supere tatăl. Dealtfel, nu socotea că iubirea este indispensabilă căsniciei.
La început, tinerii locuiră în casa lui Duhem. Mama și soția se ambiționară să îl împace pe Gaston cu Dumnezeu. Nu reușiră. Avură însă bucuria să îl convingă să practice medicina. Tinerii se mutară în casa lui Flavigny, pentru ca Gaston să poată prelua pacienții socrului său.
Tatăl și socrul aflară însă că tânărul alege bolnavii săraci, cărora nu le ia niciun ban, ba le mai și duce medicamente. O rugară pe Antoinette să îl atenționeze discret. Intervenția ei avu ca urmare o nouă discuție despre Dumnezeu, pe care Antoinette îl adora, iar Gaston îl nega, afirmând adesea că omul este Dumnezeu.
Într-o seară, clopoțelul de la poartă anunță un client. Gaston deschise. Un străin îi spuse că tatăl său, dogarul Lebon, este grav bolnav. Plecară împreună. Pe drum, Gaston află că străinul se numește Joseph Lebon și se pregătește să devină preot. El vorbi tot drumul despre Dumnezeu și, fără să știe de ce, Gaston rămase cu impresia că nu îl va putea uita pe acest om niciodată.

* * * 


Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !