ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (13)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (12)

Capitolul V

MARIA

Șovăirea sufletului păru că nu are nici început nici sfârșit. Deodată începu să coboare vijelios, scufundându-se iar în lumea materială.

1

La botez, primi numele de Hans. Crescuse slăbuț și fără putere, de aceea îl oropsiseră toți.

Când împlini treisprezece ani, într-o duminică de primăvară, Hans fu luat de mână de tatăl său, țăranul Michel Boeheim, și porniră spre mănăstirea Lorsch. Băiatul avea mari emoții, căci în casa lor se vorbea de mai multe săptămâni despre această duminică.

Cei doi ajunseră la poarta mănăstirii. Portarul, care îl cunoștea pe Michel, află de la acesta că vrea să îl dea pe băiat la mănăstire. Îl sfătui să nu se adreseze direct abatelui, ci să vorbească întâi cu celariarul, adevăratul stăpân al mănăstirii.

Michel spuse celariarului Primin că avea cincisprezece copii și că viața e grea. Voia să îl dăruiască pe Hans lui Dumnezeu, ca să se roage pentru toată familia. Asta mai ales pentru că mai erau doar șapte ani până la sfârșitul lumii, când se împlineau o mie de ani de la venirea Mântuitorului. Călugărul îi spuse că astea sunt prostii.

Celariarul se adresă apoi copilului și fu impresionat de lumina mare din ochii lui. Porniră spre casa abatelui cu călugărul în frunte. Abatele era în genunchi, adâncit în rugăciuni. Când termină, întoarse capul. Hans, impresionat de lumina sfântă din ochii abatelui, îi sărută mâna și îl numi tată.

2

Anul de noviciat a început foarte greu, cu șapte săptămâni de tăcere și singurătate, de amintiri și dorințe de evadare. S-a resemnat apoi, și a început să aștepte o revelație, o vedenie sfântă care să îl sprijine pe acest drum. A primit un sprijin, de la frumosul chip al Maicii Domnului din icoana veche de pe peretele chiliei. Pentru ea a și cerut să rămână în chilia aceea și după cele șapte săptămâni de încercare.

Celariarul îl aprecia pentru dragostea lui față de Dumnezeu și pentru sârguința la învățarea limbii latine. El îi alese numele Adeodatus, pe care avea să îl primească la ceremonia legământului solemn.

Spre toamnă, ciuma din Italia ajunse și pe meleagurile lor, în câmpia Rinului. Toată familia lui Michel Boeheim muri și Adeodatus rămase singur pe lume. Acum se simțea și mai aproape de Dumnezeu. De călugări se simțea străin, si în dormitorul comun, și în refectoriu, la masă. Ceru o chilie separată și o obținu. Luă acolo și icoana Maicii Domnului și fu atât de fericit să o vadă în chilia lui, încât noaptea avu visuri necurate. A doua zi ceru unui frate să îl pedepsească cu cincizeci de curele pe spinarea goală.

* * * 

Urmează Adam și Eva (14)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!