roman de ROALD DAHL
Urmare la Matilda (13)
Casa cea nouă
În ziua următoare domnișoara Trunchbull nu veni la școală și nu răspunse la telefon. Cel care îi ținea locul se duse la ea acasă după-amiază. Găsi ușile deschise. Domnișoara Trunchbull și lucrurile ei dispăruseră.
A doua zi, domnișoara Honey primi o scrisoare de la firma de avocați. Era anunțată că se găsise testamentul tatălui său și că era proprietăreasa casei familiei sale, Casa Roșie. De asemenea moștenea și toate economiile tatălui ei, care se aflau la bancă.
După două săptămâni, domnișoara Honey locuia în Casa Roșie și o primea adesea în vizită pe Matilda. Fetița fusese trecută în clasa cea mai mare și noua ei profesoară descoperise ce minte strălucită are.
Într-o seară, pe când își beau ceaiul împreună, Matilda spuse că pierduse puterea de a mișca lucrurile de la distanță. Domnișoara Honey spuse că acum își cheltuiește energia minții ca să învețe. Fetița se bucură, nu i-ar fi plăcut să trăiască mereu așa, ca un magician.
După un timp, fetița plecă acasă. La poartă era un Mercedes mare, negru. În casă, părinții ei își îndesau pe fugă lucrurile în valize. Domnul Wormwood spuse că pleacă în Spania, au avion peste o jumătate de oră, și grăbi fetița să își facă bagajele. Matilda începu să plângă că ea nu vrea să plece.
Tatăl Matildei îi mai spuse și că vor pleca pentru totdeauna. Atunci Matilda ieși repede din casă și alergă spre Casa Roșie. Îi spuse totul domnișoarei Honey. Aceasta știa că tatăl fetiței era într-o bandă de escroci. Aduceau mașini furate în atelierul domnului Wormwood, iar acesta le schimba numerele, culoarea și altele. Probabil că aflase și poliția.
Matilda începu să strige disperată că nu vrea să plece cu ei și că vrea să stea cu domnișoara Honey. Aceasta spuse că nu crede că este posibil, că părinții probabil vor să o ia cu ei. Fetița spuse că părinților nici nu le pasă de ea și întrebă dacă ar fi de acord dacă părinții ar accepta să o lase la ea. Domnișoara Honey era de acord, așa că o luară la goană spre casa Matildei.
Părinții și fratele Matildei tocmai îngrămădeau bagajele în mașină când apărură cele două. Matilda le spuse într-un suflet dorința ei și că domnișoara Honey este de acord să stea cu ea dacă și ei sunt de acord. Profesoara le spuse și ea că ar fi fericită să aibă grijă de Matilda și că va plăti ea toate cheltuielile pentru întreținerea fetiței.
Mama Matildei îi spuse tatălui să o lase, va fi unul mai puțin de îngrijit. Tatăl răspunse că se grăbește să prindă avionul, așa că, dacă vrea să rămână, să rămână.
Cei trei săriră în mașină fără un cuvânt de despărțire. Nu se uită înapoi decât fratele Matildei. Matilda și domnișoara Honey rămaseră pe loc, privind în urma mașinii care dispărea în zare, pentru totdeauna.
A doua zi, domnișoara Honey primi o scrisoare de la firma de avocați. Era anunțată că se găsise testamentul tatălui său și că era proprietăreasa casei familiei sale, Casa Roșie. De asemenea moștenea și toate economiile tatălui ei, care se aflau la bancă.
După două săptămâni, domnișoara Honey locuia în Casa Roșie și o primea adesea în vizită pe Matilda. Fetița fusese trecută în clasa cea mai mare și noua ei profesoară descoperise ce minte strălucită are.
Într-o seară, pe când își beau ceaiul împreună, Matilda spuse că pierduse puterea de a mișca lucrurile de la distanță. Domnișoara Honey spuse că acum își cheltuiește energia minții ca să învețe. Fetița se bucură, nu i-ar fi plăcut să trăiască mereu așa, ca un magician.
După un timp, fetița plecă acasă. La poartă era un Mercedes mare, negru. În casă, părinții ei își îndesau pe fugă lucrurile în valize. Domnul Wormwood spuse că pleacă în Spania, au avion peste o jumătate de oră, și grăbi fetița să își facă bagajele. Matilda începu să plângă că ea nu vrea să plece.
Tatăl Matildei îi mai spuse și că vor pleca pentru totdeauna. Atunci Matilda ieși repede din casă și alergă spre Casa Roșie. Îi spuse totul domnișoarei Honey. Aceasta știa că tatăl fetiței era într-o bandă de escroci. Aduceau mașini furate în atelierul domnului Wormwood, iar acesta le schimba numerele, culoarea și altele. Probabil că aflase și poliția.
Matilda începu să strige disperată că nu vrea să plece cu ei și că vrea să stea cu domnișoara Honey. Aceasta spuse că nu crede că este posibil, că părinții probabil vor să o ia cu ei. Fetița spuse că părinților nici nu le pasă de ea și întrebă dacă ar fi de acord dacă părinții ar accepta să o lase la ea. Domnișoara Honey era de acord, așa că o luară la goană spre casa Matildei.
Părinții și fratele Matildei tocmai îngrămădeau bagajele în mașină când apărură cele două. Matilda le spuse într-un suflet dorința ei și că domnișoara Honey este de acord să stea cu ea dacă și ei sunt de acord. Profesoara le spuse și ea că ar fi fericită să aibă grijă de Matilda și că va plăti ea toate cheltuielile pentru întreținerea fetiței.
Mama Matildei îi spuse tatălui să o lase, va fi unul mai puțin de îngrijit. Tatăl răspunse că se grăbește să prindă avionul, așa că, dacă vrea să rămână, să rămână.
Cei trei săriră în mașină fără un cuvânt de despărțire. Nu se uită înapoi decât fratele Matildei. Matilda și domnișoara Honey rămaseră pe loc, privind în urma mașinii care dispărea în zare, pentru totdeauna.
Uite asta chiar nu am citit. Si eu ma mir ca am tot amanat pana am uitat. :)
RăspundețiȘtergere:) Merită să citești, ai cui să-i povestești!
ȘtergereCe bine ca a ramas cu domnisoara Honey!
RăspundețiȘtergereDa, varianta optimă! Păcat că în viață nu merge chiar așa...
Ștergere