ADAM ȘI EVA. Povestire pe scurt (2)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Adam și Eva (1)

Capitolul I

NAVAMALIKA

Sufletul simți că se coboară, primind încet, încet, un înveliș.

1

Păstorul indian Kaurava îl slăvi pe Vishnu, mulțumindu-i pentru întâiul lui născut. Îi puse numele Mahavira.

Radha, mama copilului, i-l dădu tatălui său pe Mahavira. Omul plecă la marele pustnic, pentru a obține binecuvântarea pruncului. Ajunse în poiana sfântă. În fața colibei, bătrânul, nemișcat, se ruga. După ce isprăvi, îi făcu semn lui Kaurava să se apropie. Păstorul se aruncă la picioarele pustnicului, sărutându-i poalele hainei. Îi spuse ce dorește și bătrânul îl binecuvântă pe copilaș. Întrebă de numele copilului și păstorul spuse că se numește Mahavira. În gând completă că numele înseamnă ”marele erou”.

2

Până la șapte ani, Mahavira crescu pe lângă mama lui. Ascultă cu nesaț povești despre regi, viteji, brahmani, lăsând joaca pentru alți copii.

La șapte ani, Mahavira începu să aibă grijă de vite alături de tatăl său. Kaurava era mulțumit de copil, fiindcă era cuminte și harnic. Îl îngrijora însă focul neînțeles din ochii lui.

La de două ori câte șapte ani, Mahavira era mai înțelept decât tatăl său. Mama visa să își vadă băiatul luptător în oastea regelui Arjuna. Într-o seară Kaurava luă băiatul de mână și porni spre poiana sfântă. Acolo, îl rugă pe brahman să îl primească pe Mahavira să îl slujească și să învețe pe lângă el. Înțeleptul privi îndelung în ochii copilului. Spuse apoi să vină dimineața și seara, înainte de rugăciune, să se ocupe de hainele ucenicilor.

Băiatul plăcu tuturor. Învăță multe lucruri despre care nici nu visa că există. La nouăsprezece ani, însă, deși venera toți zeii, cel mai mult îl adora pe Kama, zeul iubirii. Își dorea să-i apară în cale o fecioară cu ochi verzi și cu gura roșie. Socotea că numai în preajma sfântului s-ar putea întâlni cu ea. Îi spuse tatălui său că vrea să rămână în slujba sfântului toată viața.

Speriat, tatăl său se sfătui cu mama sa timp de șapte zile. La capătul lor luară hotărârea să îl însoare. O aleseră pe Anuya a lui Durga, cel cu o avere frumușică. Vorbiră și se înțeleseră. Mahavira trebui să se supună tatălui său. Își luă rămas bun de la brahmani și de la fecioara visată.

3

După o vreme, un brahman din poiana sfântă îl căută acasă. Înțeleptul voia să meargă în cetatea regilor, Hastinapur. Îl alesese pe Mahavira să îl însoțească. Ucenicii trebuia să rămână în poiana sfântă.

Cei doi fură conduși de tot satul. Marele înțelept era desculț și avea în mâna dreaptă toiagul cu șapte noduri. Cu mâna stângă se sprijinea de brațul puternic al lui Mahavira. Tânărul, înalt, lat în umeri, cu plete negre, era înfășurat în blana leopardului pe care îl vânase în urmă cu doi ani.

Merseră șapte luni, trecură prin șapte orașe și de șapte ori șapte sate. Mâncară numai fructe și rădăcini. Oamenii spuneau că înțeleptul merge să îl dojenească pe regele Arjuna.

* * * 

Urmează Adam și Eva (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!