MATILDA. Povestire pe scurt (4)

roman de ROALD DAHL

Urmare la Matilda (3)

Bărbatul platinat

Matilda socoti că tatăl ei merita o farsă pentru felul în care se purtase cu ea. Dimineață se duse la baie și încuie ușa. În dulăpior se afla vopseaua pentru păr blond platinat a mamei. Se afla și o sticlă cu ulei de violete. Cu el își masa părul său negru tatăl ei.


Fetița vărsă o parte din ulei și puse în sticlă vopsea pentru păr. Agită bine sticla. Lichidul căpătă culoarea violet a uleiului. Se duse apoi să ia micul dejun. Fratele ei mânca deja, cu ochii pe fereastră. În bucătărie, mama pregătea micul dejun pentru tata: prăjea ouă, șuncă și cârnați. Domnul Wormwood intră zgomotos în cameră. Michael continuă să privească afară. Matilda nu se uită la tatăl ei, nefiind sigură de ceea ce va vedea.
Mama veni din bucătărie cu farfuria plină. Văzându-l pe soțul ei scăpă farfuria din mână. El o întrebă ce a pățit. Ea nu putu decât să îl întrebe ce și-a făcut la păr. La fel făcu și băiatul. Numai Matilda își admira în tăcere opera. Tatăl ei avea acum părul argintiu.
Mama și fiul întrebau uimiți de ce și-a vopsit părul. Tatăl striga că nu și l-a vopsit. Doar când se văzu în oglindă se îngrozi și el. Începu să urle și mai tare, căutând explicația. Matilda zise că încurcase sticlele. Mama crezu și ea că asta era cauza. Îi spuse că o să-i cadă tot părul dacă nu se spală repede pe cap. Numai că vopseaua nu se va lua. Trebuia acum să-și vopsească părul în negru, la coafor.

Domnișoara Honey

Pe la cinci ani și jumătate, Matilda merse la școală. Școala pentru copii mici din sat era condusă de domnișoara Trunchbull. Matilda era în clasa începătoare, împreună cu alți optsprezece copii. Profesoara lor era domnișoara Honey.
Jennifer Honey avea vreo douăzeci și patru de ani. Era subțire și blândă și o iubeau toți copiii. Domnișoara Trunchbull era cu totul altfel. Era ca un monstru și mergea ca un tanc. Răspândea groaza în jurul ei.
În prima zi de școală, domnișoara Honey le spuse copiilor că directoarea, domnișoara Trunchbull, era severă. Îi sfătui să fie cuminți și să învețe. Astfel, chiar în săptămâna aceea vor învăța tabla înmulțirii cu doi. Și domnișoara Honey întrebă dacă știe vreunul dintre ei aceasta.
Singurul copil care ridică mâna fu Matilda. Fetița spuse fără oprire tabla înmulțirii cu doi. Când ajunse la 2 x 16 trebui să o oprească domnișoara Honey. Ea o întrebă până unde știe. Matilda spuse că nu știe până unde. Atunci domnișoara Honey îi ceru să înmulțească cu 2 numărul 28, apoi numărul 487. Fetița răspunse pe loc și corect.
Uluită, domnișoara Honey află că fetița știe și tabla înmulțirii cu 3, și cu 4. De fapt, nici nu știa până unde știe. Profesoara o întrebă dacă au învățat-o mama sau tata. Matilda spuse că nu și nici nu știe cum a învățat. Pur și simplu nu i se părea greu să înmulțească un număr cu altul.
Domnișoara Honey îi ceru fetiței să înmulțească două numere pentru care ea trebuia să calculeze cu creionul pe hârtie. Matilda răspunse imediat. Nu știu însă să explice cum face. Mișcată, domnișoara Honey înțelese că are în față un copil-minune, cum apare câte unul la o sută-două de ani.
Profesoara încercă să afle dacă Matilda poate și să citească o propoziție mai complexă. Uimită, află că fetița citise foarte mult. Aduse o carte cu poezii umoristice și îi ceru fetiței să citească una. Matilda citi corect și explică un cuvânt mai greu. Spuse și că acel gen de poezie se numea limerick. Nu doar atât, dar și încercase să scrie limerickuri. Chiar făcuse unul atunci, pe loc, despre domnișoara Honey. După ce îl spuse, profesoara îi mulțumi.
Matilda îi spuse domnișoarei Honey că învățase singură să citească. Citise toate cărțile pentru copii de la bibliotecă. Trecuse la cele pentru adulți, ajutată de doamna Phelps. Cel mai mult îi plăceau cele de Charles Dickens. Și atunci clopoțelul anunță sfârșitul orei.

* * * 

Urmează Matilda (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !