roman de ROALD DAHL
Câteva zile, dl. Wormwood stătu mai liniștit, fără chef de a face pe stăpânul casei. Când avu o zi mai proastă la garaj, apăru mohorât seara acasă. Intră în living room și porni televizorul. Matilda citea într-un fotoliu.
Se înfurie că fetei îi face plăcere ceva ce el nu înțelege. Îi smulse cartea din mână și se răsti la ea să lase cititul. Începu să rupă foile cărții și Matilda începu să plângă. Degeaba îi spuse tatălui ei că e o carte de la bibliotecă. El răspunse să-și adune banii de buzunar și să cumpere alta.
Matilda se opri din plâns, înțelegând că nu o ajută. Își făcu un plan și plecă la Fred, un băiețel care stătea în apropiere. El avea un papagal pe care îl chema Chooper. Papagalul știa să spună doar două lucruri: ”Salutare, salutare, salutare!” și ” Zornăie-mi oasele!” Le spune însă cu o voce exact ca o voce omenească.
Fetița luă pentru o noapte papagalul, plătindu-i lui Fred banii ei de buzunar pe o săptămână. Acasă, ea potrivi colivia în hornul căminului din sufragerie. Chiar când se adunară toți în fața televizorului, se auzi prin hol, din sufragerie: ”Salutare, salutare, salutare!”
Doamna Wormwood se sperie că este cineva în casă, poate niște hoți. Se înarmară cu ce era prin cameră și se duseră toți în sufragerie. Se auzi din nou vocea cu salutările și începură să caute după mobile și perdele. Deodată se auzi ”Zornăie-mi oasele!”. Săriră cu toții în sus, chiar și Matilda, care știa bine să se prefacă. Fetița spuse că sigur e o fantomă, îngrozindu-i pe ai ei. A doua zi îl duse pe Chooper la Fred și îi spuse că și-a făcut treaba foarte bine.
Se înfurie că fetei îi face plăcere ceva ce el nu înțelege. Îi smulse cartea din mână și se răsti la ea să lase cititul. Începu să rupă foile cărții și Matilda începu să plângă. Degeaba îi spuse tatălui ei că e o carte de la bibliotecă. El răspunse să-și adune banii de buzunar și să cumpere alta.
Matilda se opri din plâns, înțelegând că nu o ajută. Își făcu un plan și plecă la Fred, un băiețel care stătea în apropiere. El avea un papagal pe care îl chema Chooper. Papagalul știa să spună doar două lucruri: ”Salutare, salutare, salutare!” și ” Zornăie-mi oasele!” Le spune însă cu o voce exact ca o voce omenească.
Fetița luă pentru o noapte papagalul, plătindu-i lui Fred banii ei de buzunar pe o săptămână. Acasă, ea potrivi colivia în hornul căminului din sufragerie. Chiar când se adunară toți în fața televizorului, se auzi prin hol, din sufragerie: ”Salutare, salutare, salutare!”
Doamna Wormwood se sperie că este cineva în casă, poate niște hoți. Se înarmară cu ce era prin cameră și se duseră toți în sufragerie. Se auzi din nou vocea cu salutările și începură să caute după mobile și perdele. Deodată se auzi ”Zornăie-mi oasele!”. Săriră cu toții în sus, chiar și Matilda, care știa bine să se prefacă. Fetița spuse că sigur e o fantomă, îngrozindu-i pe ai ei. A doua zi îl duse pe Chooper la Fred și îi spuse că și-a făcut treaba foarte bine.
Aritmetica
Matilda și-ar fi dorit ca părinții ei să fie altfel: iubitori, respectabili, inteligenți. Nu erau deloc așa. Trebuia totuși să-i ia așa cum erau și își ușura viața jucându-le renghiuri.
Singura ei putere era puterea minții. Trebuia însă să cineze în fața televizorului și să tacă atunci când i se cerea asta. Singurul mod de a-și ușura viața erau farsele. Ele îi linișteau pe părinții ei timp de câteva zile.
Într-o seară domnul Wormwood apăru într-un costum în carouri portocaliu cu verde și o cravată galbenă. Se așeză țanțoș în fotoliu și îi spuse băiatului său că avusese profit mare în acea zi. Vânduse cinci mașini, din cele cu rumeguș în cutia de viteze și cu vitezometrul dat înapoi.
Tatăl îl trimise pe fiul său să aducă hârtie și creion. Îi ceru apoi să calculeze profitul său. Îi dictă cât plătise pentru fiecare dintre cele cinci mașini și cât încasase pe fiecare la vânzare. După aceea trebuia să facă diferența și să obțină totalul.
Băiatul ceru timp ca să calculeze, spunând că este mult de socotit. Matilda spuse dintr-o dată suma câștigată. Tatăl îi tăie vorba, spunând că el discută finanțe cu fratele ei, iar ea ghicește și face pe deșteapta. Fetița îi ceru să se uite pe hârtie la rezultatul final. Era exact aceeași sumă.
Dl.Wormwood, scos din fire, o acuză că se uitase pe hârtie la calcul. Ea fusese însă tot timpul de cealaltă parte a camerei. O acuză că era escroacă și că minte. Venirea doamnei Wormwood îi dădu ocazia să oprească discuția și să dea drumul la televizor.
Singura ei putere era puterea minții. Trebuia însă să cineze în fața televizorului și să tacă atunci când i se cerea asta. Singurul mod de a-și ușura viața erau farsele. Ele îi linișteau pe părinții ei timp de câteva zile.
Într-o seară domnul Wormwood apăru într-un costum în carouri portocaliu cu verde și o cravată galbenă. Se așeză țanțoș în fotoliu și îi spuse băiatului său că avusese profit mare în acea zi. Vânduse cinci mașini, din cele cu rumeguș în cutia de viteze și cu vitezometrul dat înapoi.
Tatăl îl trimise pe fiul său să aducă hârtie și creion. Îi ceru apoi să calculeze profitul său. Îi dictă cât plătise pentru fiecare dintre cele cinci mașini și cât încasase pe fiecare la vânzare. După aceea trebuia să facă diferența și să obțină totalul.
Băiatul ceru timp ca să calculeze, spunând că este mult de socotit. Matilda spuse dintr-o dată suma câștigată. Tatăl îi tăie vorba, spunând că el discută finanțe cu fratele ei, iar ea ghicește și face pe deșteapta. Fetița îi ceru să se uite pe hârtie la rezultatul final. Era exact aceeași sumă.
Dl.Wormwood, scos din fire, o acuză că se uitase pe hârtie la calcul. Ea fusese însă tot timpul de cealaltă parte a camerei. O acuză că era escroacă și că minte. Venirea doamnei Wormwood îi dădu ocazia să oprească discuția și să dea drumul la televizor.
Superba faza cu palaria! :)) Cat poate fi de dulce razbunarea! Hahahaha!!!
RăspundețiȘtergereAm avut sentimente contradictorii la faza asta: pe de o parte m-a distrat răzbunarea, pe de alta parca m-a stânjenit. Totuși, era vorba despre tatăl ei...
Ștergere