9 ianuarie 2019

MATILDA. Povestire pe scurt (2)

roman de ROALD DAHL

Urmare la Matilda (1)

Dl. Wormwood, marele vânzător de mașini

Părinții Matildei aveau o casă frumoasă și mărișoară. Tatăl ei vindea mașini la mâna a doua și câștiga destul de bine.
Vorbind cu copiii, dl. Wormwood spuse că ia gratis rumeguș de la fabrică, îl amestecă în uleiul din cutia de viteze și mașina nu mai face zgomot. Asta ținea cale de vreo 150 de kilometri.

Matilda spuse că este necinstit, este o înșelătorie, dar tatăl ei răspunse că clienții există pentru a fi păcăliți.
Tatăl le spuse copiilor și că lua mașini cu 300 de mii de kilometri la bord, cupla vitezometrul cu un burghiu de mare viteza și îl dădea înapoi până la 10 mii de kilometri. Spunea apoi cumpărătorilor că mașina e aproape nouă, că a aparținut unei bătrâne care mergea cu ea doar de două ori pe săptămână, la cumpărături. 
Matilda spuse că ăsta e un lucru și mai necinstit decât înșelătoria cu rumegușul. Tatăl ei îi spuse scurt că din banii câștigați se cumpără mâncare în casa lor. Dacă nu îi place, să nu mai mănânce. Dl. Wormwood  îi vorbi fetiței ca de obicei, cu cuvinte grele, iar mama îi ținu isonul.
Familia se afla în living room. Luau cina în fața televizorului, ținând pe genunchi caserole cu mâncare gata preparată, luate de la magazin. Matilda ceru voie să mănâce la masă, în sufragerie, ca să poată citi. Tatăl ei nu îi dădu voie, spunând că cina e o masă în familie.
Matilda răspunse că ei nu sunt la masă, că mereu mănâncă pe genunchi, în fața televizorului. Când tatăl ei răspunse amenințător, fetița tăcu. Era foarte supărată, fiindcă nu îi plăcea această viață clădită pe înșelătorie și petrecută în fața televizorului.
Fetiței nu îi plăcea nici că i se vorbea urât, că i se spunea că este proastă, când ea știa bine că nu este așa. Clocotind de supărare, seara, în pat, se hotărî să le plătească cumva răutățile. Și tatăl ei era primul pe listă.

Pălăria și lipiciul

În dimineața următoare, pe când tatăl ei sfârșea de luat micul dejun,  Matilda luă din cuier cu un baston pălăria lui de piele. Unse cu un fir subțirel de lipici, superglue, marginea interioară a pălăriei și o puse la loc în cuier, tot cu ajutorul bastonului.
Când ajunse la garaj, dl.Wormwood nu reuși cu niciun chip să-și scoată pălăria. Stătu cu ea pe cap până seara, când ajunse acasă. Soția lui trase cu putere, dar nu obținu decât un urlet al domnului Wormwood.
Matilda citea pe fotoliu și întrebă, privind peste marginea cărții, ce a pățit. Dl. Wormwood se uită la ea bănuitor, dar tăcu. Soția lui presupuse că voise să-și mai lipească cu clei o pană la pălărie, dar el strigă că nici nu s-a atins de clei. Matilda puse paie pe foc, spunând că un băiețel a băgat în nas degetul plin de clei și a stat așa timp de o săptămână.
Cinară în faţa televizorului, dl. Wormwood tot cu pălăria pe cap. Cu ea pe cap se și culcă, sperând că până dimineață se va mai dezlipi. Nu se dezlipi deloc, așa că doamna Worwood tăie cu foarfeca pălăria, pe lângă cap. Bineînțeles că tăie și ceva păr, așa că soțul ei rămase cu un cerc alb pe cap.

* * * 

Urmează Matilda (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !