ÎN LUMEA DREPTĂȚII. Povestire pe scurt (3)

nuvelă de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI

Urmare la În lumea dreptății (2)

Elena, acum căsătorită și în așteptarea unui copil, îi scrie unei prietene, Adina. E încântată de fotografia băiețelului Adinei și speră să aibă și ea un băiețel. Scrie despre bunătatea bărbatului ei și despre căsuța în care stau cu chirie. Instalarea îi costase toate economiile lui Andrei.

Grădinița casei era îngrijită permanent de bătrânul proprietar, Matache Petrescu, fost grefier, acum pensionar. După ce se mutaseră, celor doi tineri li se alăturase căpitanul Caselli, șeful muzicii regimentului. El cânta la violoncel și făceau un trio reușit de două ori pe săptămână.

Andrei avea nevoie de muzică precum de un medicament. Zilnic revenea acasă istovit de muncă și nemulțumit de veșnicele neînțelegeri cu Zărnescu, președintele tribunalului.

Nicolae Zărnescu era fiul unui negustor ce fusese foarte bogat. Ajunsese judecător de ședință în orașul său natal, Ploiești. Se însurase cu nepoata ministrului de justiție de pe atunci. La schimbarea guvernului fusese înlocuit. Încercase, fără succes, să practice avocatura. După un an tatăl său dăduse faliment. Pierduseră toată averea, mai puțin o moșioară la Văleni. S-au retras acolo și s-a ocupat de gospodărie.

Timp de opt ani s-a bucurat de o viață tihnită. Liniștea lui Zărnescu a fost tulburată doar de dorul vieții de oraș care o chinuia pe soția lui. După acești opt ani unchiul soției a revenit la minister și l-a numit președinte de tribunal. L-a avertizat că avea o misiune grea. Trebuia să echilibreze balanța justiției care atârnase opt ani de partea avocaților din partidul advers. În același timp să fie atent să nu-i supere pe puternicii zilei de mâine. Până la urmă, ajunsese la acest echilibru.

Când sosise, Andrei Rizescu observase imediat că președintele se sustrăgea de la judecarea proceselor în care se înfruntau adversarii politici. Pe de altă parte, încerca pe ascuns să înrâurească hotărârile colegilor care judecau procesele respective. Predecesorii lui Andrei acceptaseră toate acestea, ca să li se ierte propriile greșeli.

Andrei, exact și scrupulos în serviciu, pretinsese ca președintele să ia cincisprezece din cele patruzeci de procese zilnice. Pretinsese și împărțirea vacanței. Ceilalți colegi se molipsiseră de la exemplul lui, așa că atmosfera de la tribunal devenise tare apăsătoare. Numai muzica de acasă îi vindeca lui Andrei supărarea și oboseala.

* * *

Urmează În lumea dreptății (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !