CIULEANDRA. Povestire pe scurt (8)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Ciuleandra (7)

XX

După ce îi povestise despre Mădălina, Puiu îl privea cu mult mai multă bunăvoință pe doctorul Ursu. Acesta, însă, parcă devenise și mai mohorât.

Într-o zi, bătrânul Faranga vine și îi spune lui Puiu că vrea să îl mute. Aflase despre doctor că era dușmanul declarat al ”ciocoilor”. Afirmase că lui ciocoii îi zdrobiseră inima.

Puiu nu vrea cu niciun chip să fie mutat. Tatăl său îi spune că venise zilnic la doctor și niciodată acesta nu îi spusese măcar un cuvânt liniștitor.

Tânărul spune că doctorul nu i-ar putea face un rău mai mare decât își făcuse el însuși omorând-o pe Mădălina. Tatăl său răspunde că nu vrea să îl piardă și pe el cum o pierduse pe Mădălina. Puiu, însă, nu este interesat de lumea de afară și nu poate simula că este nebun. Își așteaptă soarta cu resemnare.

XXI

Ca să se mai amuze, Puiu îi cerea gardianului să îi citească ziarul. Acesta citea greoi, dar cu plăcere. Se bucura când dădea peste județul lui, Argeș, în paginile ziarului. Puiu îl punea mereu să povestească de pe la el de acasă.

După ce pleacă tatăl său. Puiu se duce în antecameră și se lungește pe patul gardianului. Acesta începe o poveste lungă și încurcată de la el din sat. La un moment dat, Puiu îl întrerupe și îl întreabă cu o privire tulbure cum se joacă Ciuleandra pe la ei. Îl întreabă și dacă a jucat Ciuleandra. Spune apoi pornit, dar parcă împotriva voinței sale, că la Ciuleandra și-a ales nevasta. Cea pe care o omorâse.

Puiu se chinuie să își reamintească melodia Ciulendrei. Nu izbutește și îi cere gardianului, parcă tot împotriva voinței lui, să îi fluiere melodia. Gardianul spune că nu are darul cântatului. Puiu regretă că nu își amintește melodia. Ar fi fluierat-o el ca să vadă cum o joacă gardianul.

Omul, neliniștit, spune că n-ar putea juca, nu mai este tânăr. Pe de altă parte, bolnavii ceilalți se culcă devreme și nu suferă gălăgia.

Puiu simte că e ciudată dorința lui de a-și reaminti Ciuleandra, precum și vorbăria lui. Cere să-i facă patul și se culcă.

Sub învelitoare, începe să fluiere frânturi de melodie. Se oprește, căci fluiera fals. Se dă jos din pat și încearcă pașii dansului, în picioarele goale. Nu reușește nici dansul, dar se culcă mai mulțumit și hotărât să și-l reamintească.

* * *

Urmează Ciuleandra (9)

Citește povestiri pe scurt de lecturi școlare !