roman de LIVIU REBREANU
Urmare la Ciuleandra (11)
XXIX
Doctorul Ursu revine în cabinet. Îl găsește pe Puiu
nemișcat, cu ochii la fotografia lui. Doctorul se scuză că intervenise, dar
femeia îl scandalizase.
Puiu îi spune că acum vede cât este de bun, pe atât cât
îl credea el de rău. Îl întreabă dacă o cunoscuse pe Mădălina. Doctorul spune
că o cunoscuse, că era cu vreo zece ani mai mare decât ea. Când veniseră ei în
Vărzari, era și el acolo, în vacanță.
Deodată, Puiu își amintește că îl văzuse pe doctor la
horă. Îl privise când jucase Ciuleandra și o sărutase pe Mădălina. Doctorul
recunoaște că așa fusese. Emoționat, Puiu îl întreabă dacă o iubise pe
Mădălina.
Doctorul Ursu recunoaște că o iubise pe Mădălina. Visase
să o ia de soție după ce ieșea doctor. Se și înțelesese cu ea și cu mama ei, pe
care o ajutase de multe ori. Când venise Puiu la Vărzari, el mai avea doi ani
până să iasă doctor. Aflând ce vor să facă boierii, îi spusese fetei să nu se
ducă la ei. Ea promisese că nu se duce. Ei veniseră și o luaseră când el nu era
acasă.
Ajuns medic în București, aflase de succesul în societate
al Mădălinei. O și întâlnise o dată. Privirea ei îi spusese că nu îl uitase.
Și-a văzut de treabă sperând în fundul sufletului său într-o minune care să i-o
redea. Speranța i-a fost spulberată când a aflat că la sanatoriul în care lucra
fusese internat soțul ei, care o sugrumase.
Exaltat, Puiu spune că a iubit-o pe Mădălina atât de mult
încât a omorât-o. Doctorul completează că a omorât-o de două ori. O dată i-a
ucis sufletul, a doua oară – trupul. Acum, Puiu îi spune doctorului că o
omorâse din cauza lui. Când privea în ochii Mădălinei îl vedea pe el,
melancolia ei era pentru el.
Doctorul Ursu îi spune rece lui Puiu că n-a fost decât
unealta hazardului. Nu era răspunzător pentru crimă, cum nu era răspunzător
pentru luarea Mădălinei din Vărzari. Fără să înțeleagă ce a vrut să spună
doctorul, Puiu iese, urmărit cu privirea de doctor.
XXX
Puiu urmărește toată ziua ploaia pe fereastră. Către
seară simte un imbold în picioare. Nimerește melodia și pașii de la început și
joacă până obosește. Gardianul îl urcă în pat ca pe un copil.
Dimineață, la vizită, îi spune doctorului că se simte
excelent. Că venise la sanatoriu cu gândul să se prefacă că e nebun ca să scape
de pedeapsă. Acum, însă, vrea să recunoască în fața tuturor că nu este nebun.
Vrea să-și ispășească pedeapsa.
Doctorul cade pe gânduri. Încearcă să-i spună ceva lui
Puiu. Acesta, furios, sare să îl strângă de gât. Gardianul îl oprește. Toți ies
și încuie ușa. Puiu începe să strige că nu este nebun, apoi își amintește de
Ciuleandra. Începe să joace. Doctorul Ursu îl privește prin vizor, ochiul
montat în ușă. Cere apoi să fie invitat la el domnul Faranga.
XXXI
Bătrânul Faranga sosește la ora stabilită. Îi ia înainte
doctorului și îi spune că obținuse mutarea lui Puiu. El nu îi arătase destulă
înțelegere și simpatie. Doctorul îi spune că mutarea nu are niciun rost. Puiu
era grav bolnav. Trebuia să fie internat într-o casă de sănătate.
Referatul doctorului arătase întâi că Puiu avusese o
iresponsabilitate trecătoare când făptuise crima. Ar fi putut să se reîntoarcă
acasă și să își reia viața obișnuită. Ceea ce văzuse chiar azi îi răsturnase
constatările.
Zdrobit, domnul Faranga cere să își vadă fiul. Doctorul
îl conduce. În antecameră află de la Andrei că Puiu joacă. Îl îndeamnă pe
domnul Faranga să privească prin vizor. Bătrânul privește un timp apoi îl
strigă pe Puiu. Fără să se oprească din joc, Puiu îi răspunde. Îi spune în
limba franceză să nu se supere, dar el îi permisese să joace. Și apoi, era atât
de amuzant...
Bătrânul Faranga, așezat pe marginea patului gardianului,
plânge. Îl întreabă pe doctorul Ursu dacă nu mai este nimic de făcut. Acesta îi
spune că numai Dumnezeu face minuni. De alături se aud pașii lui Puiu și gâfâiala
lui în timp ce îngână Ciuleandra.
Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Ciuleandra”
Citește povestiri pe scurt de lecturi școlare !
Ai putea să citești și alte povestiri după romanele lui Liviu Rebreanu:
Multumesc! E top rezumatul.
RăspundețiȘtergere