CIULEANDRA. Povestire pe scurt (2)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Ciuleandra (1)

V

Puiu, tatăl său și ceilalți pornesc cu mașina spre sanatoriul Demarat. Acolo sunt primiți de un rezident și îndrumați spre camera de observație. Gratii de fier la fereastră, pat și lavabou de fier, masă acoperită cu mușama. Pe masă o carafă de apă cu două pahare. Câteva scaune de trestie și un cuier-pom.

Prefectul îi cere medicului să aibă mare grijă de Puiu Faranga. Rezidentul, jignit, spune că acolo ei au grijă de toți pacienții.

Puiu rămâne singur. Se întinde în pat, își spune că n-a putut niciodată să adoarmă cu lumina aprinsă și adoarme imediat.

VI

Spre dimineață, Puiu visează că pleacă la Balul Curții cu Madeleine. E atât de frumoasă încât vede în ochii regelui că o dorește. Toți bărbații o doresc și el minte că îl doare capul ca să părăsească balul. Pornesc cu automobilul și el o sărută lung pe Madeleine, de parcă ar vrea să-i soarbă sufletul. Mașina oprește în fața unei case străine, glasul tatălui său îi spune să intre, deschide ochii și vede fereastra cu gratii.

Tânărul sare din pat și începe să-și aranjeze hainele, tare șifonate fiindcă dormise îmbrăcat.

VII

Puiu face nenumărate drumuri între noptieră și fereastră. La început observase lucrurile din cameră, patul nefăcut, apa din lighean, prosopul boțit. Văzuse pe fereastră grădina, cu zid și sârmă ghimpată, așternută cu zăpadă proaspătă.

Acum nu mai vede nimic în jurul lui. Se gândește cum să-l facă pe doctor să înțeleagă că făcuse gestul într-un moment de tulburare. Nu vrea însă să facă pe nebunul. Nici nu ar ști cum, nu văzuse niciodată un nebun. Trebuia să justifice doar un moment nenorocit, nu să apară ca un nebun veritabil.

Puiu încearcă să ticluiască o povestire care să îl impresioneze pe doctor. Deodată își amintește de Madeleine și regretă că n-a avut curajul să o urmeze în moarte chiar atunci când îi luase viața.

VIII

Intră medicul și Puiu Faranga îi prezintă motivul pentru care se afla acolo. Medicul ascultă în tăcere, ascultă și lămuririle rezidentului, apoi iese fără un cuvânt.

Puiu observă că ușa camerei este din sticlă groasă, opacă, e glisantă și prevăzută cu vizor. Văzuse și că în antecameră se afla gardianul său.

Speriat, cu așteptările înșelate, Puiu își reia mersul prin cameră. Se gândește că doctorul este ursuz, că fusese prost primit de la început și devine tot mai mânios. Se întreabă dacă doctorul acesta este profesorul. Își răspunde singur că nu poate fi, este și prea tânăr și prea bădăran. Tocmai atunci gardianul deschide ușa și îl poftește la domnul doctor. Iese ca o furtună și vede că pe hol îl aștepta să îl însoțească medicul rezident.

 * * *

Urmează Ciuleandra (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi școlare !