NEGUȚĂTORUL DIN VENEȚIA (1)

comedie de WILLIAM SHAKESPEARE

Cândva, demult, trăia la Veneția un neguțător evreu pe nume Shylock. Neguțătorul din Veneția le împrumuta bani cu camătă neguțătorilor creștini. El îi urmărea nemilos până când își primea banii. Din acest motiv oamenii de treabă nu îl puteau suferi.

Cu totul altfel era Antonio, un tânăr neguțător cu inima bună. El împrumuta oamenilor aflați la necaz bani fără nicio camătă. Îl mustra adesea pe Shylock atunci când se întâlneau. De aceea, neguțătorul evreu îl ura nespus de mult pe Antonio.

Antonio avea un prieten la care ținea foarte mult, Bassanio. Acesta era un nobil din Veneția, care își cheltuise averea și Antonio îl ajuta adesea când avea nevoie de bani.

Într-o zi, Bassanio sosi la Antonio și îi ceru cu împrumut cu trei mii de ducați. Voia să o pețească pe o tânără bogată, care îl plăcea. Nu avea însă hainele potrivite pentru a merge în pețit.

Antonio nu avea în acel moment bani în numerar. Îi investise în niște mărfuri care urmau să sosească în curând, cu mai multe corăbii. Se duse așadar la Shylock și îi ceru să îl împrumute, punând drept gaj chiar acele corăbii.

Shylock îi atrase întâi atenția că de multe ori îl făcuse de râs pe podul Rialto pentru banii și cametele lui. Îi spuse apoi că îl va împrumuta fără să-I ceară nicio dobândă. Punea însă condiția să semneze la notar un angajament că, dacă nu va înapoia banii la termen, îl va lăsa să taie din el o livră de carne (aproximativ ½ kg). Bassanio insistă ca prietenul său să nu semneze hârtia, dar acesta o semnă, socotind că este o glumă, după cum spunea Shylock.

După ce își cumpără haine frumoase și podoabe scumpe și își îmbrăcă frumos și slujitorii, Bassanio, însoțit de un gentilom numit Gratiano, porni la drum. Ajuns în cetatea Belmont, o ceru pe Portia de soție, după ce îi spuse cinstit că e sărac și nu se poate lăuda decât cu neamul nobil din care se trage.

Portia îl iubea și avea destulă avere, așa că îi acceptă cererea și îi înmână un inel drept marturie a sentimentelor sale. Bassanio îl primi cu drag și jură că nu se va despărți niciodată de el. Gratiano o ceru și el pe Nerissa, camerista și femeia de încredere a Portiei. Legământul lor fu și el pecetluit de un inel, dăruit de tânără viitorului ei soț.

Pe când plănuiau să facă ambele nunți în același timp, sosi un mesager cu o scrisoare de la Antonio. Corăbiile cu mărfuri erau pierdute, așa că trebuia să-și piardă și el viața, lăsându-l pe Shylock să-și ia livra de carne. Bassanio îi mărturisi Portiei că era mai mult decât sărac, era dator, iar acum Antonio urma să-și piardă viața pentru el.

Portia îi spuse logodnicului ei să se cunune repede, chiar în ziua aceea, ca să aibă drepturi asupra banilor ei, și să se ducă să-l salveze pe Antonio. Cele două perechi se cununară, apoi Bassanio și Gratiano plecară repede spre Veneția.

Rămasă singură, Portia se gândi cum ar putea să mai fie de ajutor. Îi scrise unui neam de-al ei, care era om al legii. Omul îi trimise repede sfaturi, o mantie și o perucă de avocat. Portia și Nerissa porniră spre Veneția îmbrăcate în haine bărbătești.

* * *

Sursa foto

Urmează Neguțătorul din Veneția (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!