MIZERABILII. Povestire pe scurt (73)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN

CARTEA a VIII-a În asfințit

I Odaia de jos

În seara zilei următoare, Jean Valjean fu așteptat de valetul Basque și fu condus într-o odaie de la parter folosită uneori drept cămară. Odaia era rece, umedă, prost luminată și de mult timp necurățată. Totuși, se putea vedea că fuseseră făcute unele pregătiri pentru această vizită. Focul fusese aprins în căminul în fața căruia erau două scaune. Între acestea fusese întinsă pe jos o carpetă tocită până la urzeală.

Sosi Cosette și mare îi fu mirarea când văzu acea odaie. Se miră și mai mult când Jean Valjean refuză să îi sărute obrazul, apoi îi spuse ”doamnă” și îi ceru să nu îi mai spună ”tată”. Cosette îi ceru să spună cu ce îi greșise de se purta așa. Bătrânul nu putu să îi dea un răspuns. Atunci tânăra îi spuse că e supărat pe ea fiindcă este fericită.

Bătrânul răspunse că tocmai fericirea ei fusese ținta vieții lui și plecă.

II Alți pași înapoi

A doua zi și în zilele următoare, Jean Valjean reveni la aceeași oră. Camera fusese cât de cât curățată. Oamenii se obișnuiră cu noul fel de a fi al bătrânului, socotindu-l un original. Cosette nu mai insistă nici ea, fiindcă avusese o discuție cu Marius. El nu îi explicase nimic clar, dar o făcuse să accepte că așa e cel mai bine.

După câteva săptămâni, Cosette, prinsă în vârtejul ocupațiilor de femeie căsătorită, nu mai părea să fie afectată de noua atitudine a lui Jean Valjean.

III Își aduc aminte de grădina din strada Plumet

Într-o după-amiază de aprilie Marius îi propuse Cosettei să meargă să revadă grădina din strada Plumet. Stătură multă vreme, astfel că seara, Jean Valjean așteptă o oră, apoi plecă.

A doua zi, Cosette îi povesti ce făcuseră. Îi spuse că merseseră pe jos la fosta lor locuință, iar Jean Valjean spuse că trăiesc prea modest și că nu profită de faptul că sunt bogați.

Jean Valjean încerca să își prelungească vizitele cât mai mult și observă că îi reușește acest lucru când îi vorbește Cosettei despre Marius. Într-o seară întârziară destul de mult. A doua zi, bătrânul constată cu surprindere că în cămin nu fusese aprins focul. Cosette observă și ea, iar a doua zi focul ardea în cămin la sosirea lui Jean Valjean. Numai că scaunele fuseseră mutate de lângă cămin tocmai lângă ușă. Bătrânul le aduse la locul lor și se așezară.

Stătură din nou mult de vorbă. La plecare, Cosette îi spuse că soțul ei o întrebase dacă ar fi putut să trăiască numai din micul venit adus de banii lui.

Bătrânul plecă absorbit de gânduri. Înțelegea că Marius voia să renunțe la banii dați de el, având îndoieli dacă sunt bani câștigați cinstit. A doua zi avu o altă surpriză: scaunele nu mai erau deloc în odaie. Cosette izbucni revoltată, dar Jean Valjean, ca să o liniștească, îi spuse că el poruncise valetului să le ia, fiindcă era nevoie de ele în salon. Bătrânul înțelese că nu mai era dorit deloc în casa aceea și nu mai veni.

După vreo două zile, Cosette trimise pe cineva să afle ce este cu el. Jean Valjean transmise că este bine, că a fost ocupat și va mai fi, că va face o călătorie și nimeni să nu își facă vreo grijă.

IV Atracție și stăpânire

În fiecare seară, Jean Valjean ieșea de acasă și făcea drumul către casa Cosettei. Pe măsură ce se apropia de colțul străzii ei, privirile i se luminau, buzele prindeau a zâmbi și pașii i se încetineau de parcă ar fi voit să prelungească drumul. Ajungând la colț, scotea doar capul și privea în lungul străzii, privirea îi devenea tragică și o lacrimă i se scurgea pe obraz. Revenea acasă cu privirile stinse, cu o atitudine de resemnare.

Cu timpul, drumul bătrânului se scurtă. Pornea spre strada fetei dar, la un moment dat, se oprea și pornea înapoi. Scurtă drumul din ce în ce mai mult, având mereu întipărit pe chip gândul că totul este inutil. Oamenii din cartier ajunseră să spună că nu este în toate mințile.

* * *

Urmează Mizerabilii (74)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!