5 august 2018

MIZERABILII. Povestire pe scurt (65)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN

CARTEA a II-a Intestinul Leviatanului (monstru biblic)

I Pământul sărăcit de mare

Autorul atrage atenția asupra faptului că, în loc să fie prelucrate și folosite la îngrășarea ogoarelor, gunoiul și dejecțiile umane sunt aruncate în mare. Franța aruncă anual în Atlantic asemenea materii în valoare de jumătate de miliard de franci (moneda anilor 1830).

Faptul semnalat are două urmări grave. În primul rând pământul pierde îngrășămintele naturale pe care le-ar fi putut primi și este puțin productiv, deci recoltele sunt mai mici decât ar fi putut să fie. În al doilea rând, apele poluate, devin surse de infecții și de boli pentru oameni și pentru animale.
Partea Parisului din acea pagubă amintită mai înainte ar fi de douăzeci și cinci de milioane de franci (moneda anilor 1830). Pe sub Parisul de la lumina zilei se întinde un alt oraș, Parisul canalelor, cu rețele de canale ca niște străzi mai mari și mai mici, ori chiar fundături, cu intersecții sau spații mai largi, ca niște piațete.

II Istoria veche a canalului

Canalele Parisului i-au adăpostit, încă de la apariție, pe cei certați cu legea, fie răufăcători, fie revoluționari. Aici nu mai există taine, adevărul, oricât de murdar ar fi, iese la iveală. Nu mai este loc pentru prefăcătorie și ifose.

III Bruneseau

Canalele Parisului deja scăpaseră sub control în Evul Mediu. Uneori se revărsau, așternând un strat de noroi infect pe străzile orașului. Curățarea canalelor era în seama ploilor, care nu reușeau decât să le înfunde, ridicând la suprafață germeni ai unor boli cumplite, cum este ciuma.
În timpul lui Napoleon, un om socotit drept cel mai curajos om din Imperiu se oferi să cerceteze canalele Parisului. El se numea Bruneseau.

IV Amănunte necunoscute

După mulți ani de la cercetarea pe care o făcuse Bruneseau cu echipa lui, un muncitor a povestit unele lucruri ce nu fuseseră trecute în rapoarte.
Fuseseră străbătute canalele din 1412 – canalul de centură – apoi din vremea lui Henric al II-lea – secolul XVI -, din secolele XVII și XVIII. Au fost parcurse greu, unele canale erau înfundate cu nămol, în unele locuri erau gropi foarte adânci, ascunse de noroi. Aerul era irespirabil, adeseori câte un muncitor leșina.
Sub palatul de justiție, dar și în alte locuri, s-au descoperit vechi temnițe. Într-una dintre celule încă mai atârna un lanț de fier. S-a găsit scheletul unui urangutan care evadase din Jardin des Plantes; în altă parte muncitorii au găsit un coș plin cu bijuterii și monede din aur.
Controlul, însoțit de curățarea și repararea canalelor, a durat șapte ani, din 1805 până în 1812.

V Progresul actual

La 1830 canalele și galeriile erau drepte și curate. Totuși erau încă pline de duhori și populate de șobolani.

VI Progresul viitor

Rețeaua de canale s-a întins pe sub Paris, în măsura în care și orașul de la suprafață a crescut.  În 1806 existau 23 km de canale. S-au mai construit: în timpul lui Napoleon cam 5 km, Ludovic al XVIII-lea – alți 5 km, Carol al X-lea – 11 km, Ludovic-Filip – 80 km.
La vremea răscoalei din 1832, mai existau în multe locuri grătare mari din bare de fier, care închideau gurile ce duceau spre vechiul canal – canalul de centură. De aici se răspândea un miros greu, căci încă nu se rezolvase problema igienei canalului. Urma, în vremurile viitoare, ca apa să realizeze curățarea canalului, noroiul să fie readus în pământ, gunoiul sub formă de îngrășământ să fie redat câmpurilor.

* * *

Urmează Mizerabilii (66)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu