MIZERABILII. Povestire pe scurt (64)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN. CARTEA I Războiul între patru ziduri

XVII Mortuus pater filium moriturum expectat

(Tatăl mort își așteaptă fiul muribund – lb.lat.)

Marius și Combeferre săriră din baricadă. Marius luă trupul copilului, iar Combeferre aduse coșul cu cartușe. După împărțeală se văzu că fiecare mai avea cincisprezece focuri.

Reduta părea foarte liniștită. Combeferre pansa răniții, Bossuet și Feuilly făceau cartușe, Courfeyrac își rânduia armele.

Jean Valjean stătea pe o piatră și privea, mut, peretele din fața sa. Marius se gândea la ce avea să îi spună tatăl său când se vor întâlni pe cealaltă lume.

XVIII Vulturul a ajuns pradă

La amiază apăru la capătul străzii un pluton de pompieri. Ei erau însărcinați să dărâme baricada, spre a le face loc soldaților care aveau să o ia cu asalt. Enjolras comandă oamenilor să astupe ferestrele casei pe jumătate cu pietre. Întăriră apoi ușa, transformând casa într-o fortăreață.

După ce spuse fiecărui om ce are de făcut, Enjolras ceru ca ultimul care va rămâne să îl împuște pe Javert. Apăru atunci Jean Valjean care ceru, ca răsplată pentru faptul că salvase baricada, să îi fie încredințată lui execuția lui Javert. Enjolras fu de acord și răsculații ieșiră afară din casă.

XIX Jean Valjean se răzbună

Jean Valjean îl dezlegă de masă pe Javert și îl duse în strada Mondetour. Acolo, scoase cuțitul în tăcere, îi tăie legăturile de la mâini și de la picioare și îi spuse polițistului că este liber. Mai mult, îi spuse numele lui și adresa la care locuia, în eventualitatea că vor scăpa.

Javert plecă și Jean Valjean trase un foc în aer. Revenind în baricadă, spuse doar că s-a făcut. Aceasta îl înspăimântă pe Marius, care îl recunoscuse, în sfârșit, pe Javert.

XX Morții au dreptate și cei vii nu se înșeală

În jurul răscoalei, orașul se preschimbase în deșert. Casele de pe strada Chanvrerie, cu ferestrele și ușile baricadate, păreau ziduri fără viață. Oamenii stăteau împietriți înăuntrul lor.

Răscoala venise prea devreme. Scopul ei nobil nu fusese înțeles de popor. Înfrângerea răsculaților era aproape.

XXI Eroii

Asaltul armatei fu anunțat de tobe. Atacanții ajunseră pe baricade, apoi fură respinși de răsculați. Asediatorii erau mult mai numeroși, dar asediații aveau o poziție bună. Răsculații terminară însă gloanțele și se trecu la lupta cu baionetele și săbiile.

Asediatorii erau mult mai numeroși, astfel că răsculații muriră unul câte unul. Dintre conducători nu mai trăiau decât Enjolras și Marius.

XXII Pas cu pas

Încercând să se retragă în cârciumă, unde intraseră deja Enjolras și șapte-opt oameni, Marius fu nimerit de un glonț. În cădere, el simți cu îl apucă o mână puternică. Ultimul lui gând, înainte de a-și pierde cunoștința, fu la Cosette.

Asediatorii pătrunseră în cârciumă și, după o luptă crâncenă, răsculații fură învinși.

XXIII Oreste flămând și Pilade beat

Asediatorii ajunseră cu greu în sala de la primul etaj. Aici nu mai era decât un om în picioare: Enjolras. Un soldat strigă să-l împuște pe loc. El își aruncă pușca sfărâmată și le spuse calm să-l împuște. Soldații, cuprinși de respect, formară un pluton de doisprezece oameni și așteptară comanda unui ofițer.

Chiar atunci se trezi și Grantaire, care dormise neîntrerupt somnul beției de când începuse lupta pe baricadă. Îl trezise liniștea așternută după încetarea luptei. Se ridică, se duse lângă Enjolras și ceru să fie împușcat și el, pentru Republică. După câteva clipe, amândoi erau morți, iar baricada era luată de armată.

XXIV Prizonier

Marius nu era cu adevărat prizonier. Mâna puternică ce îl prinsese era mâna lui Jean Valjean. Când Marius căzuse doborât de glonț, el îl luase și ieșise fulgerător pe stradă, într-un colț ferit de priviri și de gloanțe.

Jean Valjean privi de jur împrejur. Nicio ieșire. Privi în sus, la fel. Își lăsă dezamăgit privirile în pământ și descoperi salvarea sub forma unei guri de canal acoperite cu un grătar de fier.

Bătrânul smulse grătarul, îl luă pe Marius, coborî cu el, puse grătarul la loc, apoi îl purtă pe Marius mai departe pe un coridor lung, la trei metri sub pământ.

* * *

Urmează Mizerabilii (65)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!