MIZERABILII. Povestire pe scurt (60)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a XV-a Strada l' Homme armé

I Sugativa trădătoare

Jean Valjean, Cosette și Toussaint se mutaseră din strada Plumet în strada l' Homme armé chiar în seara zilei în care bătrânul primise biletul ce îi cerea să se mute. Nu luaseră bagaje, ca să nu atragă atenția. Cosette luase numai hârtia de scris și mapa cu hârtie sugativă, tatăl ei luase doar cufărașul de care nu se despărțea niciodată, iar Toussaint puțină rufărie și câteva haine.

Ajunseseră în tăcere la noua locuință, Cosette cufundată în tristețea ei, Jean Valjean în îngrijorarea lui. Totuși fata reușise înainte de plecare să-i scrie lui Marius scrisoarea cu noua adresă. I-o dăduse prin grilaj Eponinei, crezând că este un trecător oarecare.

Casa fusese prevăzută din timp cu tot ce îi trebuia ca să fie locuită. Locatarii se culcară. Noaptea îi aduse liniștea lui Jean Valjean. Cosette, însă, rămase în camera ei toată ziua următoare, apărând în sufragerie abia seara. După cină se retrase din nou în camera ei, lăsându-l singur pe tatăl ei.

Jean Valjean, plimbându-se prin sufragerie, observă în oglinda bufetului rândurile scrise de Cosette către Marius. Fata lăsase deschisă pe bufet mapa cu sugativa și oglinda reflectase scrisoarea întipărită pe ea.

Cuprins de mâhnire, Jean Valjean simți că a pierdut singura ființă pe care o iubise pe lume. Își aminti de Marius și fu sigur că el furase inima fetei lui. Începu să îl urască.

Toussaint îi spusese mai devreme că în Paris începuse lupta. Nu o băgase în seamă. Acum, o întrebă unde se duc luptele. Femeia îi spuse și el ieși în stradă.

II Ștrengarul dușman al luminilor

Jean Valjean se așezase lângă stâlpul din poarta casei. Auzi focuri de armă. Erau chiar de la baricada lui Marius. Se auziră apoi pași și bătrânul ridică privirea. Era Gavroche.

Băiatul luă o piatră și sparse felinarul care lumina strada. Îl întrebă pe Jean Valjean unde e numărul 7. Jean Valjean voi să știe ce are el cu numărul 7. Cuprins de o inspirație, îl întrebă dacă i-a adus scrisoarea. Băiatul se miră, fiindcă scrisoarea era pentru o fată. Bătrânul spuse că el trebuie să predea scrisoarea domnișoarei Cosette. Liniștit, Gavroche îi dădu scrisoarea și spuse că scrisoarea vine de la baricada din strada Chanvrerie și că el se întoarce acolo.

III În vreme ce Cosette și Toussaint dorm

Jean Valjean reveni în casă. În camera lui, aprinse lumânarea și citi scrisoarea lui Marius.

La început, când Jean Valjean văzu că e o scrisoare de rămas-bun, căci autorul își prevedea moartea, se bucură. Chiar își făcu socoteala că scăpase de Marius fără să facă nimic și că fata nu va ști niciodată ce s-a întâmplat cu tânărul.

După vreo oră, însă, Jean Valjean ieși din casă și se îndreptă spre Hale, îmbrăcat în uniforma Gărzii Naționale, având o pușcă încărcată și o cartușieră plină.

IV Excesele de zel ale lui Gavroche

În timpul acesta, Gavroche se îndreptase cântând spre baricadă. La o poartă, zări un bețiv dormind cu capul sprijinit de un cărucior. Căruciorul ar fi fost bun pentru baricadă, așa că băiatul îl trase de sub capul bețivului. Plecă mai departe, făcând un zgomot asurzitor.

Atras de zgomot, un sergent al gărzii naționale îi ieși în cale. Îl întrebă pe băiat unde se duce, dar căpătă niște răspunsuri în zeflemea. Furios, voi să pună mâna pe Gavroche și băiatul împinse căruciorul peste el, luând-o apoi la fugă.

* * *

Urmează Mizerabilii (61)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!