MIZERABILII. Povestire pe scurt (59)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS
CARTEA a XIV-a Măreția disperării

V Sfârșitul versurilor lui Jean Prouvaire

Toți se adunară în jurul lui Marius și îl proclamară drept șef. Răsculații întăriră baricada, apoi se ocupară de pansarea răniților.

Făcură apelul și descoperiră că lipsea Jean Prouvaire. Fusese prins de soldați. Hotărâră să-l dea pe Javert în schimbul lui. Pe când se pregăteau să propună schimbul, auziră cum Jean Prouvaire este executat. Enjolras îi spuse lui Javert că prietenii lui l-au împușcat.

VI Agonia morții după agonia vieții

Plecat în inspecția baricadei celei mici, Marius auzi o voce slabă care îl striga. Văzu pe jos o figură palidă care îi spuse că este Eponine. Era tânărul cu figură de fată.

Eponine îi spuse lui Marius că este rănită, fiindcă pusese mâna la gura armei care îl țintea. Glonțul îi străpunsese palma, apoi trupul, ieșind prin spate.

În așteptarea morții, fata îi aminti momentele când drumurile li se întâlniseră. Îi spuse lui Marius că Gavroche este fratele ei. Asta îi aminti tânărului de datoria pe care credea că o are față de tatăl lor, Thenardier.

Eponine îi spuse că are o scrisoare pentru el. Marius o luă, iar fata îi ceru să o sărute pe frunte după ce va muri. Înainte de a-și da sufletul, ea îi spuse că fusese îndrăgostită de el.

VII Gavroche, priceput calculator al distanțelor

Marius se duse în sala de jos și citi scrisoarea. Era de la Cosette. Îl anunța că se mută, dându-i noua adresă, și că peste opt zile vor pleca la Londra.

Ca să se ferească de tovarășii tatălui său, Eponine se deghizase în bărbat. În seara în care aflase că se vor muta, Cosette îi scrisese lui Marius, dar nu putea  să-i trimită scrisoarea. Ieșise în grădină și o zărise prin grilaj pe Eponine, în chip de tânăr sărac. Îi dădu cinci franci ca să pună scrisoarea la poștă, dar Eponine nu o dusese la poștă. Îl urmase pe Coufeyrac la baricadă, sperând că îl va întâlni pe Marius, după cum se și întâmplase.

Marius își dădu seama că îl așteaptă și pe el moartea în luptă. Dorind să-i trimită un ultim rămas-bun Cosettei și să îl salveze pe Gavroche îi scrise o scrisoare iubitei sale. Tot atunci scrise pe o hârtie cum se numește el și ceru să-i fie dus cadavrul la casa bunicului Gillenormande.

Tânărul îl chemă pe Gavroche. Îi ceru să părăsească de îndată baricada și în dimineața următoare să ducă scrisoarea la adresa scrisă pe ea.

Gavroche, temându-se că va lipsi de la luptă, se hotărî în sinea lui să ducă scrisoarea chiar atunci și să se întoarcă repede la baricadă.

* * *

Urmează Mizerabilii (60)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!