MIZERABILII. Povestire pe scurt (61)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN

CARTEA I Războiul între patru ziduri

I Între Caribda mahalalei Saint-Antoine și Scilla mahalalei Temple

Autorul face o incursiune peste șaisprezece ani de la data răscoalei din 1832 și descrie două baricade construite în evenimentele din iunie 1848.

Uriașa baricadă Saint-Antoine închidea intrarea în cartier. Era înaltă cât o casă cu trei etaje și fusese construită prin prăbușirea a trei case cu șase etaje. Conținea cărămizi, pietre, porți, grilaje, streșini, obloane, drugi, mobilă, cărucioare și căruțe și câte și mai câte; deasupra ei flutura un steag roșu. Fusese construită de revoluționarii conduși de Cournet.

Baricada din Temple arăta ca un uriaș zid gros, înălțat din pietrele desprinse din caldarâm, așezate meșteșugit, fără ciment între ele. Deasupra ei flutura un drapel negru. Fusese făcută sub conducerea lui Barthelemy.

Ironia soartei a făcut ca, după revoluție, cei doi, proscriși de legile franceze, să se întâlnească la Londra. Barthelemy îl ucise pe Cournet în duel, iar legea engleză îl condamnă la moarte și el fu spânzurat.

II Ce poți face într-o prăpastie decât să stai de vorbă?

Revenind la baricada din strada Chanvrerie, de la cârciuma Corint, răsculații o reparaseră și o întăriseră. Pregătiseră armele și muniția și căraseră cadavrele pe strada Mondetour.

Cele trei femei se adăpostiseră într-o casă învecinată, iar răniții zăceau în bucătărie. În sala mare rămăseseră doar Mabeuf, pe masa mortuară, și Javert, legat de stâlp.

Răsculații nu mai aveau ce să mănânce, așa că Enjolras le interzise să bea alcool. Când se lumină de ziuă, luptătorii începură să se miște în interiorul baricadei, să formeze grupuri și să stea de vorbă.

III Lumină și întunecare

Răsculații nădăjduiau multe de la acea zi: un regiment care părea că ține cu ei să refuze să lupte, să se întindă răscoala în întregul Paris, iar până seara să izbucnească revoluția.

Enjolras, însă, care fusese în recunoaștere, veni cu vești proaste. Poporul care clocotise cu o zi înainte, astăzi nici nu se clintise. Pe de altă parte, toată armata Parisului era pregătită de luptă, iar alături de ea și Garda națională. După un moment de liniște și spaimă, hotărâră cu toții să mai înalțe baricada și să lupte până la moarte.

IV Cinci mai puțin, unul mai mult

Enjolras le spuse că ar vrea ca patru dintre ei să se salveze, îmbrăcați în uniformele celor patru soldați care muriseră în baricadă. Cum niciunul nu voia, interveni Combeferre și ceru să iasă în față aceia care aveau familii numeroase de întreținut. Nu ieși nimeni. Îi rugă și Marius, dar nimeni nu se clinti. Atunci, Enjolras le ceru oamenilor să-i indice ei pe cei care ar trebui să se salveze. Oamenii aleseră cinci dintre ei, dar erau numai patru uniforme.

Cei cinci începură acum o luptă între ei, dar care să rămână să lupte, nu care să plece. Deodată, o uniformă zbură prin văzduh și căzu lângă cele patru. Era uniforma domnului Fauchelevent, pe care Marius îl recunoscu și garantă pentru el în fața celorlalți.

V Ce se vede din vârful baricadei

Inspirat, Enjolras le vorbi oamenilor despre viitor, despre dreptatea și pacea care vor domni, despre înțelegerea dintre oameni indiferent de treapta socială pe care s-ar afla, despre dezvoltarea științei și a inteligenței oamenilor. Toți oamenii vor fi fericiți în viitor și, de aceea, ei trebuie să moară acum în luptă fără părere de rău.

* * *

Urmează Mizerabilii (62)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!