MIZERABILII. Povestire pe scurt (50)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a VIII-a ÎNCÂNTĂRI ȘI DEZNĂDEJDI

Capitolul I În plină lumină

Eponine o recunoscuse pe Cosette în locuitoarea de pe strada Plumet. După ce le spusese bandiților că nu este nimic de făcut în acel loc, îi dăduse adresa lui Marius.

Din seara în care se revăzuseră, Marius și Cosette s-au întâlnit în grădină în fiecare seară, toată luna mai. Dragostea lor era curată și nevinovată. Mai mult, se adorau. Stăteau de vorbă și își spuneau nimicurile pe care și le-au spus toți îndrăgostiții lumii.

Ea îi spuse odată că o cheamă Eufrasia, nu Cosette. El îi spuse că a crezut mult timp că o cheamă Ursula, luându-se după monograma batistei găsite pe bancă. El îi spuse că e frumoasă și grațioasă, ea îi spuse că îl iubește din ce în ce mai mult.

II Beția fericirii depline

Cei doi își spuseseră pe scurt trecutul, atât cât știau din el. Trăiră apoi fără să se mai gândească la nimic din ceea ce îi înconjura.

Marius uitase că iubita lui avea un tată și că îl văzuse pe acesta într-o neînțeleasă și groaznică împrejurare. Părea că cei doi nici nu mai știu pe ce lume trăiesc și este sigur că nu se întrebau cât va ține o astfel de viață și unde îi va duce ea.

III Începe să se întunece

Jean Valjean nu bănuia nimic. O vedea pe Cosette că este fericită și veselă și asta îl făcea și pe el fericit. El se culca la zece, iar Toussaint și mai devreme. Marius nu venea în grădină decât după ce auzea deschizându-se ușa dinspre grădină. Se așezau sub o boltă de sub scara casei, așa că nu îi vedea nimeni.

Într-o seară, tocmai când se îndrepta spre casa Cosettei, Marius se întâlni cu Eponine. Ea încercă să-i spună ceva, apoi, emoționată, renunță și plecă.

IV Cab huruie în engleză și latră în argou

În ziua următoare, 3 iunie, Marius o zări din nou pe Eponine în drumul său. I se păru ciudat și schimbă repede drumul. Eponine observă și îl urmări, fără ca el să își dea seama. Se așeză pe marginea grilajului, într-un colț întunecos, unde nu putea fi văzută.

După vreo oră, după zece seara, de grilaj se apropiară șase bărbați. Vorbeau în argou și se întrebau dacă e vreun cab (câine, în argou) în curte, căci voiau să dea lovitura. Unul dintre ei porni să cerceteze grilajul. Când ajunse aproape de Eponine, aceasta îl împinse înapoi și îi spuse că este un câine în curte.
Omul, speriat, o întrebă cine este. Ea răspunse că este fiica lui. Într-adevăr, omul era Thenardier. Eponine îi recunoscu pe tovarășii tatălui ei: Babet, Groujon, Gueulemer, Claquesous și Montparnasse. Fata făcu tot ce-i stătu în putere să-i convingă că nu era nimic de făcut în casa aceea.

Cum cei șase nu voiau să renunțe, ea le spuse furioasă că nu voia ca ei să intre în casa aceea. Îi amenință că va striga dacă se vor apropia de casă și se așeză din nou pe marginea grilajului. Bărbații se sfătuiră, Montparnasse chiar se oferi să o ucidă pe Eponine, dar Brujon socoti că e semn rău ce se întâmplase și că ar fi mai bine să plece.

Bărbații plecară, iar Eponine se ținu după ei ca o umbră, ca să fie sigură că nu se întorc.

* * *

Urmează Mizerabilii (51)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!