MIZERABILII. Povestire pe scurt (48)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a VI-a GAVROCHE

Capitolul I O poznă a vântului ștrengar

Soții Thenardier mai avuseseră, înafară de cele două fete și de Gavroche, încă doi băieți mai mici.

Slujnica Magnon, cea ajutată de bătrânul Gillenormand să-și crească cei doi băieți, primea de la acesta optzeci de franci pe lună. În timpul epidemiei de anghină difterică, cei doi băieți muriseră. Ca să nu piardă banii, Magnona ceru Thenardierei cei doi băieți. În schimbul sumei de zece franci pe lună, soții Thenardier îi dădură copiii.

Când soții Thenardier fură arestați, fu arestată și Magnona, fiindcă făcea și ea parte din grupul lor de răufăcători. Copiii rămaseră de izbeliște, pe străzi.

II În care micul Gavroche trage foloase de pe urma lui Napoleon cel mare

Într-o seară de primăvară care părea de iarnă, Gavroche, tremurând, privea atent vitrina unui bărbier. Ar fi vrut să fure o bucată de săpun, ca să o vândă apoi și, din banii luați, să-și cumpere ceva de mâncare.

Doi copii, mai mici decât el, intrară în prăvălie și cerură de pomană. Fură azvârliți afară și plecară plângând. Gavroche se luă după ei și îi întrebă ce-au pățit. Copiii, unul de cinci ani și celălat de șapte, răspunseră că nu au unde să doarmă. Atunci, Gavroche îi luă cu el.

Ploaia se dezlănțui în timp ce copiii ajunseră în fața unei brutării. Aflând că cei mici nu mâncaseră nimic, Gavroche intră cu ei în brutărie. Cumpără pâine de un gologan și ceru să fie tăiată în trei bucăți. Dădu fiecăruia câte o bucată, oprindu-și-o lui pe cea mai mică. După ce mâncară, ieșiră din brutărie.

La colțul unei străzi întunecoase, Gavroche îl recunoscu pe Montparnasse. Acesta îi spuse că îl caută pe Babet, care evadase din pușcărie chiar în dimineața acelei zile. Întrebat unde merge, Gavroche spuse că se duce să-i culce pe copii la el, în elefant.

Într-adevăr, în Piața Bastiliei se afla macheta din scânduri și ipsos a unui elefant ce purta un turn în spinare, în mărime naturală. Construirea lui fusese ideea lui Napoeon, dar după dispariția acestuia, macheta fusese lăsată în paragină. Gavroche îi conduse pe băieți la o spărtură din gardul împrejmuitor. Sprijini o scară de unul dintre picioare și îi urcă pe cei doi spre o gaură din pântecele machetei. Odată intrați, Gavroche astupă gaura cu o scândură și aprinse o feștilă.

Gazda îi împinse pe cei doi spre patul lui, o rogojină cu o pătură acoperite cu o plasă de sârmă așezată deasupra ca un cort. Marginile plasei erau fixate de jur împrejur cu un șirag de pietre grele, care nu lăsau să intre nimic pe sub plasă.

După ce băieții se cuibăriră sub pătură, Gavroche le spuse că luase rogojina, pătura și plasa de la Grădina Zoologică. Băieții îl priveau cu admirație. El se folosi de prilej ca să-i îndemne să nu mai plângă și le promise că, de-acum încolo, el va avea grijă de ei.

Furtuna se înteți și se auziră tunete puternice. Gavroche înveli bine copiii și stinse feștila, spunându-le să doarmă. Imediat se auziră în întuneric chițăituri și plasa începu să tremure. Cel mic întrebă ce se aude și Gavroche îi spuse că sunt șobolanii. Cu toată spaima, cei trei adormiră, feriți de plasa de sârmă.

Înainte de ivirea zorilor, Gavroche auzi un semnal. Ieși din burta elefantului și îl văzu pe Montparnasse. Acesta îi spuse că are nevoie de ajutorul lui.

III Peripețiile evadării

Brujon, Gueulemer și Thenardier, aflați la închisoarea La Force, puseseră la cale o evadare. Primii doi se aflau la etajul de jos, în aceeași încăpere. Thenardier era deasupra lor, la mansardă. Prin toate aceste încăperi trecea, de jos până sus, un horn mare.

Bruon și Gueulemer găuriră hornul cu un cui mare, se strecurară prin el și ajunseră pe acoperiș. De acolo, cu ajutorul unei frânghii, care se și rupsese după aceea, trecură peste zidul de pază și se întâlniră cu Babet și Montparnasse.

Thenardier văzuse pe ferestră umbrele celor doi și înțelesese că evadează. La două noaptea, când se schimbă paznicul și veni un recrut tânăr, el îi dădu acestuia să bea vin cu narcotice. Soldatul căzu adormit, iar Thenardier ieși printr-o spărtură pe care o făcuse în acoperișul vechi și putred.

Ajuns pe acoperiș, Thenardier descoperise că frânghia este ruptă. Mersese pe acoperișul plin de scări și schele până la ruina unei case cu trei etaje aflate chiar în zidul închisorii. Era ora patru, se auzi în închisoare gălăgia produsă de descoperirea evadării, dar Thenardier nu putea să coboare.

Tocmai când se gândea că, dacă va sări va muri, iar dacă va rămâne acolo va fi prins, Thenardier văzu patru oameni venind pe furiș, unul după altul. Se opriră chiar sub el. Le auzi șoaptele și îi recunoscu pe Brujon, Babet, Montparnasse și Gueulemer. Toată noaptea așteptaseră să apară și Thenardier, iar acum ar fi vrut să se retragă, auzind zarva din închisoare.

Thenardier pusese în buzunar capătul frânghiei. Îl aruncă, cei de jos îl văzură și recunoscură că era frânghia împletită de ei. Legară capetele frânghiei, dar Thenardier era prea sus și nu puteau să i-o arunce. Atunci se duse Montparnasse la elefant și se întoarse cu Gavroche.

Băiatul se cățără pe horn și văzu că acela pe care îl ajuta era tatăl său. Ajuns sus, legă bine frânghia și, într-o clipă, Thenardier fu în stradă, împreună cu cei patru. Gavroche stătu de o parte în timp ce ei vorbeau și plănuiau să dea o lovitură în strada Plumet. Chiar dacă Eponine le spusese că nu este nimic de făcut acolo, ei voiau să mai vadă o dată casa. Gavroche plecă la băieții lui, iar Thenardier nu îl crezu pe Babet că acela care îi adusese frânghia era chiar fiul său.

* * *

Urmează Mizerabilii (49)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!