MIZERABILII. Povestire pe scurt (39)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a III-a MARIUS CARTEA A VIII-A. SĂRACUL CEL PĂCĂTOS

VII Strategie și tactică

După un timp, Marius văzu de la punctul său de observație că pe ușa familiei Jondrette intrase fata cea mare, aceea care îl vizitase pe el. Fata îi spuse tatălui ei că filantropul de la biserică va veni la ei în scurt timp.

Jondrette sări iute și stinse focul din vatră, apoi desfundă unicul lor scaun cu o lovitură de picior. Porunci fetei celei mici să spargă geamul, ca să intre frigul, apoi nevestei să se urce în pat. În sfârșit, își sfâșie cămașa și legă mâna fetei, care se tăiase spărgând geamul.

VIII O rază de lumină

Fata cea mare se plânse că e frig. Într-adevăr, pe fereastra spartă se vedea cum ninge. Tatăl spuse că așa e bine și își arătă mulțumirea că fata cea mică plângea.

Furios că binefăcătorul întârzia, Jondrette începu să vocifereze. Își arătă ura față de cei bogați, chiar și față de cei care îi ajutau pe oamenii sărmani. Le reproșa mai ales că dăruiau haine și hrană, dar nu dădeau bani.

Deodată, cineva bătu la ușă. Cu un aer umil, Jondrette deschise ușa și ură bun-venit cu un glas mieros. Pe ușă intrară cei care dispăruseră în urmă cu șase luni, fata iubită de Marius și tatăl ei. Fata puse pe masă un pachet mare, în timp ce fiica cea mare a lui Jondrette îi privea posomorâtă hainele și chipul frumos.

IX Jondrette e gata să plângă

Nou veniții pășiră în întunericul odăii fără a-i vedea pe locatarii ei decât ca pe niște umbre. Domnul cu părul alb îi spuse lui Jondrette că le aduseseră haine și pături de lână.

Jondrette începu să-și plângă cu un aer dramatic sărăcia și să se vaite că fusese un mare actor, dar acum nu mai avea nimic. În timpul acesta, îl privi cu atenție pe bătrân și îi șopti nevestei sale să se uite și ea bine la el. Accentuă că nevasta și fetele au nevoie de bani pentru doctori și medicamente, iar el nu are cu ce plăti chiria și vor fi dați afară în toiul iernii.

Bătrânul spuse că nu avea la el decât cinci franci, dar va reveni după-amiază, la ora șase, și îi va aduce bani ca să plătească chiria.

X Tariful cabrioletelor de piață e doi franci ora

Marius privise totul și nu înțelesese nimic. Nu văzuse decât chipul fetei. Când cei doi plecară, conduși de Jondrette, se hotărî să-i urmărească. Ieși în urma lor și văzu birja cum cotește pe o stradă.

Tânărul voi să ia și el o birjă, dar costa doi franci și el nu avea decât optzeci de centime. Acum îi părea rău pentru cei cinci franci pe care îi dăduse fetei dimineață.  Se întoarse spre casă. Când să intre, îl zări pe partea cealaltă pe Jondrette, vorbind cu un individ pe care i-l arătase odată Corfeyrac. Era Panchaud, o haimana de noapte foarte periculoasă.

XI Mizeria își oferă serviciile ei suferinței

Când să intre în odaia lui, Marius o zări pe fata cea mare a lui Jondrette. Fata intră după el în odaie și îi oferi serviciile ei ca răsplată pentru gestul lui de dimineață.

Marius o întrebă dacă știe adresa bătrânului și a fetei. Ea nu știa, căci îi dăduse bătrânului scrisoarea la biserică. Tânărul îi ceru să afle adresa. Fata se întunecă și întrebă ce va primi pentru asta. Marius promise că îi va da orice va vrea ea.

Fata ieși. În scurt timp, Marius îl auzi pe Jondrette, revenit acasă. Spunea cu glas tare că îl recunoscuse pe domnul cel bătrân. Dornic să afle cine era tatăl fetei, Marius se urcă din nou să privească în camera familiei Jondrette prin gaura din perete.

XII Cum a fost întrebuințată moneda de cinci franci a domnului Leblanc

Femeia și fiicele ei îmbrăcaseră hainele și întinseseră păturile pe cele două paturi. Jondrette îi spusese ce credea el nevestei sale, iar aceasta îl privea uluită.

Bărbatul își dădu fetele afară și le porunci să revină la ora cinci. Îi spuse apoi cu glas jos nevestei sale cine credea el că este fata. Femeia se revoltă că aceea are haine frumoase, iar fetele ei umblă în zdrențe și cu picioarele goale.

Jondrette îi spuse nevestei că a dat lovitura. Voia să-l silească pe bătrân să-i dea bani mulți. Pentru asta o să cheme după-amiază câțiva băieți, iar fetele vor sta de pază.

Bărbatul porunci femeii să cumpere cărbuni și să umple soba cu jeratic. Îi dădu moneda de cinci franci primită de la bătrânul domn, dar îi ceru să-i dea restul de bani fiindcă avea ceva de cumpărat de la fierărie.

XIII Solus cum solo, în loco remoto, non cogitabuntur orare pater noster

(Când doi oameni vorbesc în secret, nimeni nu va crede că spun Tatăl nostru; lb.lat.)

Marius nu înțelesese nimic decât că i se întindea o capcană tatălui iubitei sale. Se gândea ce să facă, dar nu îi venea nicio idee. Era ora unu, mai erau cinci ore până când domnul cel bătrân avea să vină.

Trecând pe lângă un maidan, îi auzi vorbind pe doi inși despre o lovitură. Simți că aveau legătură cu planurile lui Jondrette. Merse mai departe și întrebă unde se află un comisariat de poliție.

* * *

Urmează Mizerabilii (40)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!