roman de VICTOR HUGO
PARTEA a II-a COSETTE Cartea a opta CIMITIRELE PUN STĂPÂNIRE PE CEEA CE LI SE ADUCE
V Nu-i de ajuns să fii bețiv ca să fii nemuritor
A doua zi, pe la apus, cortegiul cu sicriul se îndrepta spre cimitirul Vaugirard. Era un cimitir părăginit, ale cărui porți se închideau la apusul soarelui. Lângă zidul său se afla cârciuma ”La gutuia veselă”. În urma cortegiului mergea șchiopătând moș Fauchelevent.
Grădinarul reușise s-o îngroape în cripta de sub altar pe călugărița răposată, să o scoată din mănăstire pe Cosette și să-l pună pe Jean Valjean în coșciugul ce era acum dus spre cimitir.
Ajunși la poarta cimitirului, Fauchelevent descoperi însă că groparul pe care îl cunoștea el fusese înlocuit cu altul, necunoscut. Cunoscutul lui murise. Încercă să îl ademenească pe cel nou spre cârciumă, dar acesta spuse că el nu bea. Buimăcit de surpriză, grădinarul mai încercă o dată, însă groparul spuse că el are șapte copii acasă și nu poate să bea, fiindcă trebuie să le ducă lor de mâncare.
VI Între patru scânduri
În sicriu, Jean Valjean stătea liniștit, așteptând să vină momentul eliberării. Simțise când intraseră în cimitir și când se opriseră lângă groapă. Simțise apoi când sicriul fusese coborât în groapă.
Spre surprinderea lui, Jean Valjean simți când groparul arunca pământ pe sicriu și își pierdu cunoștința.
VII Unde se va afla originea zicalei ”Cine are carte are parte”
Când îl văzuse pe gropar apucând lopata de coadă, moș Fauchelevent îl chemase din nou la cârciumă pe om, spunându-I că face el cinste. Groparul îl refuză din nou, ba chiar îl și drăcui.
Atunci, lui moș Fauchelevent îi dădu prin minte să îi fure groparului legitimația din buzunarul hainei. După ce isprăvi, îl întrebă pe gropar dacă are legitimația la el. Omul descoperi că nu o are și crezu că o uitase acasă. Lucrul era grav, căci trebuia să arate legitimația și la ieșire și mai erau cinci minute până la închiderea porților. Dacă nu avea legitimația, plătea cincisprezece franci amendă, bani mulți pentru un om cu șapte copii.
Moș Fauchelevent îi spuse groparului să fugă repede acasă ca să-și ia legitimația și va rămâne el să păzească coșciugul. Groparul dispăru, iar grădinarul sări în groapă și desfăcu capacul sicriului.
Jean Valjean zăcea inconștient, galben ca un mort. Moș Fauchelevent începu să plângă și să-și smulgă părul, crezând că omul murise. Aerul proaspăt îl trezi pe Jean Valjean din leșin și deschise ochii. Grădinarul îi dădu să bea puțin rachiu și își reveni cu totul.
Ieșiră din cimitir și merseră la casa groparului. Acolo, moș Fauchelevent îi spuse că găsise legitimația pe jos, pe unde o pierduse, așa că nu va mai plăti amenda.
VIII Un interogatoriu trecut cu bine
După o oră, cei doi bărbați și Cosette erau la poarta mănăstirii. Intrară și se duseră în vorbitor, unde îi aștepta stareța, alături de care se afla o maică cu fața acoperită de văl.
Stareța îl întrebă pe Jean Valjean cum se numește și de unde este. El se prezentă ca Ultime Fauchelevent, fratele grădinarului, iar despre Cosette spuse că îi este nepoată. Examinând fetița cu chipul urâțit de foame, de frig și de spaimă, stareța socoti că fata se va face urâtă.
Cei doi fură acceptați în mănăstire. Stareța îi spuse lui Jean Valjean să poarte și el un genunchier cu clopoțel, ca ajutor de grădinar. Cosette fu primită în internat ca elevă săracă.
IX În mănăstire
Cosette se obișnui ușor cu viața din mănăstire, fiindcă era liniștită și tăcută. Primi uniforma internatului, iar Jean Valjean puse hainele fetei într-un geamantan în care presără ierburi frumos mirositoare.
Jean Valjean locuia cu moș Fauchelevent în coliba acestuia. Grădinarul îi dăduse cea mai mare odaie, fiind bucuros că își câștigase stima maicilor și avea și un ajutor în grădină. Cosette venea zilnic acolo, pentru o oră. Începuse să râdă și să se joace cu celelalte fete.
Deși era închis în mănăstire ca și într-o închisoare, Jean Valjean era bucuros că se află acolo și nu ieșea niciodată. Făcuse bine, căci Javert păzise vreo lună împrejurimile. Așa trecură câțiva ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !