MIZERABILII. Povestire pe scurt (28)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a II-a COSETTE

Cartea a șaptea O PARANTEZĂ

Pe parcursul a opt scurte capitole autorul face o seamă de considerații asupra mănăstirilor și a celor care trăiesc în ele.

Cartea a opta CIMITIRELE PUN STĂPÂNIRE PE CEEA CE LI SE ADUCE

I Unde e vorba de felul în care se intră în mănăstire

Jean Valjean nimerise deci într-o mănăstire. Zidul peste care sărise era zidul grădinii, corul auzit erau corul călugărițelor, forma zărită pe jos era o călugăriță care își făcea pocăința, clopoțelul auzit era clopoțelul de la genunchiul grădinarului.

După ce mâncară, cei doi bărbați se întinseră pe câte o grămadă de paie, căci în singurul pat dormea Cosette. De dormit, însă, nu prea dormiră. Jean Valjean se simțea încolțit de urmăritori și se întreba cum să facă să rămână în mănăstire, la adăpost. Moș Fauchelevent se întreba cum de ajunsese domnul Madeleine acolo, căci el nu știa nimic despre ce se întâmplase la Montreuil-sur-mer. Simțea că omul avea nevoie de ajutor și era hotărât să îl ajute, fiindcă îi salvase viața.

Deși țăran, moș Fauchelevent nu era chiar un om de rând. Dotat cu o oarecare inteligență, fusese la el în sat notar și prețuit ca un om care știa să vorbească și să descurce afacerile. Pe lângă asta avea un suflet bun.

Dimineață, Fauchelevent îi spuse lui Jean Valjean să nu iasă din casă nici el, nici fetița. Surorile aveau să fie ocupate, căci una dintre ele trăgea să moară. De altfel, călugărițele nici nu se apropiau de coliba grădinarului, dar mai erau și fetele. Ele ar fi dat de veste în toată mănăstirea dacă ar fi descoperit că aici apăruseră un bărbat și o fetiță.

Grădinarul îi mai spuse apoi că, pentru a intra oficial în mănăstire trebuie să iasă din nou afară. Altfel, nici nu ar fi putut să explice prezența lui și a fetiței în interiorul mănăstirii.  Pe Cosette ar fi putut să o scoată cu ușurință, ascunsă într-un coș. Avea să o ducă la o prietenă, unde ar fi stat timp de o zi. Greutatea era să-l scoată pe Jean Valjean, căruia el îi spunea tot domnul Madeleine.

În timp ce vorbeau, se auzi clopotul mănăstirii, care vestea moartea călugăriței. În scurt timp, grădinarul fu chemat la maica stareță, tot de sunetul clopotului.

II Fauchelevent în fața greutăților

Maica Innocente îl primi cu un aer grav pe moș Fauvent, așa cum i se spunea grădinarului în mănăstire. Acesta îi spuse cu multe cuvinte că  a îmbătrânit, că are un frate ceva mai în putere deși tot în vârstă și că ar vrea să și-l aducă ajutor. Fratele avea o nepoată, care ar putea să învețe acolo și, poate, să devină călugăriță.

Stareța nu răspunse nimic și îi ceru grădinarului să găsească până seara un drug mare de fier. Îl lăsă să aștepte acolo și trecu în camera alăturată unde aștepta sfatul maicilor.

III Maica Innocente

După vreun sfert de oră, stareța reveni. Îi spuse că în seara aceea va trebui să ridice cu drugul de fier piatra de pe cripta aflată în capelă. Maicile voiau să împlinească ultima dorință a călugăriței moarte, socotită o sfântă. Voiau să o îngroape în criptă, în sicriul pe care ea și-l pregătise și dormise în el în ultimii douăzeci de ani. .

Lucrul era, însă, interzis. Moș Fauchelevent spuse că va face totul așa cum voia stareța și nu va spune nimic nimănui. El propuse ca, în sicriul adus de autorități, să pună pământ și să îl îngroape la cimitir pentru ca nimeni să nu-și dea seama că moarta fusese îngropată în criptă. Mulțumită, stareța îi spuse să îl aducă pe fratele său și pe nepoata lui.

IV În care Jean Valjean pare să-l fi citit pe Austin Castillejo

Grădinarul ajunse înapoi în coliba lui. Îi povesti lui Jean Valjean ce îi ceruse stareța și ce răsplată primea.

Imediat, Jean Valjean spuse că, în loc de pământ, avea să intre el în sicriu, ca să poată ieși din mănăstire și să revină apoi ca fratele lui Fauchelevent. Lucrul părea ușor, mai ales că acela care așeza corpul în sicriu și bătea în cuie capacul era chiar moș Fauchelevent și făcea această treabă singur. Acest mijloc fusese folosit și de Carol Cvintul ca să-și aducă și să-și scoată iubita din mănăstire, după cum scrie călugărul Austin Castillejo.

Jean Valjean adăugă că va trebui să facă niște găuri în dreptul feței, ca să poată respira, iar cuiele să nu fie bătute prea temeinic. Întrebarea era ce se va petrece la cimitir.

Moș Fauchelevent îl liniști. Era prieten cu groparul, un bătrân bețiv. Înmormântarea avea să fie făcută seara, înainte de a se închide poarta cimitirului. După ce sicriul avea să fie coborât în groapă, el avea să-l grăbească pe gropar spre cârciumă, să bea ceva înainte de a se închide. Avea să-l îmbete, să-i fure legitimația de intrare în cimitir, să revină la groapă și să-l scoată de acolo pe domnul Madeleine.

* * *

Urmează Mizerabilii (29)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!