roman de VICTOR HUGO
PARTEA a II-a COSETTE Cartea a cincea LA VÂNĂTOARE CUMPLITĂ – HAITĂ TĂCUTĂ
VI Începutul unei enigme
Jean Valjean și Cosette se aflau într-o grădină foarte largă și părăginită. Clădirea de pe al cărei acoperiș coborâseră era o ruină cu mai multe odăi dărâmate. Una părea că este folosită drept magazie. Clădirea cea mare din grădină nu erau luminată, iar ferestrele aveau gratii.
Jean Valjean intră cu Cosette în magazie și așteptară să treacă zgomotul soldaților. Din casa cea mare se auzi deodată un cor feminin ce se asemăna cu glasul îngerilor. După ce corul sfârși de cântat nu se mai auzi niciun zgomot.
VII Urmarea enigmei
Bătrânul o lăsă pe Cosette în magazie și porni prin grădină, în căutarea unui adăpost mai călduros. Pe o fereastră a clădirii celei mari zări, într-o lumină slabă, o priveliște care îi îngheță sângele în vine. Pe jos era cineva întins, cu brațele depărtate în formă de cruce.
Jean Valjean așteptă un timp, cu fruntea lipită de geam. Forma aceea întinsă pe jos rămase nemișcată. Înspăimântat, fugi înapoi în magazie, la Cosette.
VIII Enigma crește
Fetița adormise. Bătrânul se așeză lângă ea și se gândi că nu are nevoie de nimic decât pentru ea și nu îi este teamă de nimic decât din pricina ei.
De la o vreme, Jean Valjean auzi din grădină un zgomot de clopoțel. Se uită în grădină și zări pe cineva care se mișca de colo-colo, fiecare mișcare fiind însoțită de clinchetul clopoțelului.
Bătrânul atinse mâinile fetiței și își dădu seama că sunt foarte reci. Încercă să o trezească din somn, dar nu izbuti. Își dădu seama că fetița trebuie dusă imediat undeva la căldură.
IX Omul cu clopoțelul
Jean Valjean ieși în grabă și se îndreptă spre omul din grădină. Deja avea pregătit în mâini fișicul cu monede de argint.
Omul lucra și se sperie când îl auzi strigând că îi dă o sută de franci dacă îl găzduiește pentru o noapte. Îl privi și îl salută, numindu-l Madeleine. Uluit, Jean Valjean îl privea fără să îl recunoască pe moșneagul ce avea legat de genunchiul stâng un clopoțel.
Omul spuse că este Fauchelevent, cel căruia domnul Madeleine îi salvase viața, apoi îi dăduse de lucru la Paris, la mănăstirea Petit-Picpus. Purta clopoțelul pentru ca femeile și fetele din mănăstire să se ferească din calea lui.
Jean Valjean îi ceru lui Fauchelevent să îl ajute și să nu spună nimănui ceea ce știa despre el. În scurt timp, Cosette dormea în patul grădinarului, care locuia într-o căsuță cu trei odăi, după ruina vechii mănăstiri.
X Capitol în care se explică cum Javert și-a pierdut vremea în zadar
Ca răsplată pentru arestarea lui Jean Valjean la Montreuil-sur-mer, inspectorul Javert fusese numit la poliția din Paris. Aproape că uitase de Jean Valjean când, în decembrie 1823, aflase din ziare că ocnașul murise căzând în mare de pe un vapor.
După un timp, Javert văzuse o notă care semnala răpirea unei fetițe, Cosette, fiica unei femei decedate, Fantine. Inspectorul căzuse pe gânduri. Se dusese la Montfermeil. Aici, însă, Thenardier, care nu voia să atragă atenția poliției asupra sa, susținuse că nu era vorba de o răpire. El îi spuse polițistului că fetița fusese luată de bunicul ei, ba chiar îi dădu și numele bunicului. Un nume fals, bineînțeles.
Javert revenise la Paris, convins că Jean Valjean murise. După câteva luni, însă, află despre cerșetorul din Paris care dădea de pomană și trăia alături de o fetiță. Aceasta nu știa despre ea decât că venea de la Montfermeil. Mai află și că se vorbea că omul avea haina căptușită cu bani.
Javert porni să îl urmărească pe Jean Valjean. Îl văzu la biserică, dar nu fu sigur că este chiar el. Vorbi cu gazda lui, își luă o cameră în hardughia Gorbeau, dar Jean Valjean îl simțise și fugise. Numai că moneda căzută pe podea îi dăduse de știre lui Javert, care îl urmărise.
Jean Valjean scăpase, însă, escaladând zidul uriaș al mănăstirii. Javert răscolise degeaba toate grădinile cu ziduri scunde din zona în care dispăruse bătrânul cu fetița.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !