2 august 2018

MIZERABILII. Povestire pe scurt (21)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a II-a COSETTE Cartea a treia ÎNDEPLINIREA FĂGĂDUIELII FĂCUTE MOARTEI

VIII Neajunsul de a găzdui un sărac care poate că e bogat

Cosette mai aruncă o privire păpușii celei mari din prăvălia cu jucării, apoi bătu în ușa hanului. Hangița deschise și o luă la rost. Fetița îi spuse că adusese un oaspete și femeia schimbă imediat tonul.

Hangița îl examină rapid din priviri pe călător. Văzând hainele jerpelite, schimbă iar tonul și îi spuse că nu are loc. Omul spuse că acceptă un loc oriunde, în pod sau în grajd. Femeia îi ceru atunci un preț dublu.
Omul se așeză la o masă, iar Cosette își reluă locul și lucrul sub masa de bucătărie. Călătorul o privea foarte atent. Copila era slabă și gălbejită, cu chipul urâțit de plâns și de frică, cu degetele mâncate de degerături. Se ghemuia de frig în zdreanța care o acoperea, prin rupturi i se vedea pielea plină de vânătăi de la bătăile luate, picioarele goale îi erau slabe și roșii.
Hangița își aminti deodată de pâine. Cosette minți că brutăria fusese închisă. Femeia îi ceru banii, Cosette îi căută în buzunar și descoperi că nu mai erau. Thenardiera puse mâna pe biciul aflat într-un cui și fetița începu să strige cerând iertare.
Omul se aplecă și, ținând în mână o monedă de un franc, întrebă dacă nu erau banii căutați. Deși fetița avusese mai puțin, femeia luă moneda și spuse că aceia erau. O trimise pe Cosette la locul ei, ceea ce fetița făcu, având ochii plini de uimire.
Intrară Eponine și Azelma. Fetele, durdulii și rumene, erau bine îmbrăcate, în haine călduroase și cochete. Se așezară lângă foc, jucându-se cu o păpușă. Cosette le privea și, deși păpușa era veche și spartă, ei i se părea că este minunată. Nu avusese niciodată o păpușă.
Doamna Thenardier strigă la fetiță să-și vadă de treabă. Omul îi ceru să o lase să se joace. Femeia replică cu acreală că trebuie să muncească pentru a-și merita hrana, adică să împletească ciorapi pentru fetele ei. Călătorul cumpără cu cinci franci ciorapii care ar fi valorat un franc și jumătate când ar fi fost gata. Dădu banii femeii, apoi îi spuse fetiței să se joace.
Cosette luase dintr-un ascunziș câteva cârpe și o săbiuță de plumb, singura ei jucărie. Acum înfășa săbiuța, în timp ce fetele hangiței înfășau pisica, plictisindu-se de păpușă.
Hangița, socotind împreună cu soțul ei că poate călătorul e un bogătaș, îi spuse acestuia că fetița trebuie totuși să muncească fiindcă nu are nimic al ei. Mai spuse că era un copil părăsit de mama sa și o țineau din milă.
Observând că fetele hangiței sunt preocupate cu pisica, Cosette luase pe furiș păpușa și se juca fericită cu ea. Nu văzuse nimeni asta, în afară de călător. După un timp, fetele o văzură și o spuseră mamei lor.
Hangița zbieră la Cosette. Îngrozită, fetița izbucni în plâns. Omul întrebă ce s-a întâmplat, iar hangița îi spuse că fetița îndrăznise să atingă cu mâinile ei murdare păpușa fetelor ei. Omul ieși pe ușă, apoi, după câteva clipe, reveni cu păpușa cea minunată din prăvălia cu jucării. O puse în fața Cosettei și îi spuse că este a ei.
Uluită, Cosette se dădu înapoi, sub masă. Fetele și mama lor rămaseră nemișcate, precum și toți cei care se aflau în cârciumă. Hangiul trecu repede lângă soția lui și îi șopti să fie umilă cu călătorul, care părea plin de bani. Cei doi o îndemnară cu glasuri prefăcute pe Cosette să se joace cu păpușa.
Fetița luă păpușa și spuse că o va numi Catherine. Hangița trimise toate trei fetele la culcare, apoi se duse să-și descarce nervii în celălalt capăt al sălii, unde stătea bărbatu-său. Călătorul rămase la masă, mut și nemișcat. Hangița se duse și ea să se culce, căci trecuse bine de miezul nopții.
Într-un târziu, hangiul îl întrebă cu respect pe omul ce dovedise că e gata să cheltuie mulți bani dacă nu vrea să se odihnească. Îl conduse apoi chiar în dormitorul lor, cameră în care intrau doar de câteva ori pe an, căci stăteau în altă odaie.
După ce se culcă și hangiul, omul ieși din odaie și se îndreptă spre scară. Descoperi că dedesubt doarme Cosette, pe o saltea fără cearceaf, cu hainele pe ea și cu păpușa în brațe. Alături se afla un papucel de lemn.
Mergând mai departe, omul văzu într-o odaie, cele două paturi în care dormeau fetele hangiului și un leagăn în care dormea băiețelul. La gura vetrei, doi pantofiori desperecheați. Omul își aminti că, de Crăciun, copiii puneau pantofiorii ca să poată primi daruri. În pantofii fetelor era deja câte o monedă nouă de cincizeci de centime. Călătorul puse și el un galben în papucul de lemn al Cosettei și se întoarse în odaia lui.

* * *


Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu