MIZERABILII. Povestire pe scurt (20)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a II-a COSETTE Cartea a treia ÎNDEPLINIREA FĂGĂDUIELII FĂCUTE MOARTEI

V Fetița singură

Cosette trebuia să aducă apă de la izvorul din pădure. Până când ieși din sat se mai bucură de luminile de la prăvălii. Pe la marginea satului însă, întunericul era deplin. O femeie o zări și abia o recunoscu pe Ciocârlia, așa cum i se spunea Cosettei în sat.

Fetița ajunse pe câmp. Îi era atât de frică, încât avu impulsul să se întoarcă la han și să spună că nu mai era apă. Văzu însă în minte chipul groaznic al hangiței și porni din nou către izvor.

Ajunse repede și se aplecă să ia apă. Nu observă când banii de pâine îi căzură din buzunar în apă. Cu o sforțare, scoase găleata plină. O așeză pe iarbă și se trânti lângă ea, epuizată.

Încet-încet, fetița fu cuprinsă de groaza produsă de întunericul nesfârșit al pădurii. Începu să numere cu glas tare, ca să-și vină în fire. Se ridică și ridică cu mare greutate găleata. Făcu câțiva pași, apoi o lăsă jos. O ridică din nou și porni, oprindu-se din când în când să se odihnească. Ajungând lângă un castan bătrân, făcu un popas mai mare, apoi porni din nou, invocându-l cu glas tare pe Dumnezeu.

În clipa aceea simți cum găleata devine ușoară. Ridică ochii și văzu o siluetă mare lângă ea. Era un om  care apucase toarta găleții.

VI În care se dovedește poate inteligența lui Boulatruelle

În după-amiaza aceleiași zile un om închiriase o cameră într-o casă din cartierul aflat pe lângă bulevardul L'Hôpital din Paris.

Arătând ca de șaizeci de ani, omul era îmbrăcat cu haine ce fuseseră arătoase, dar care acum erau foarte uzate, deși foarte curate.

Pe când se afla pe bulevard, trecuse echipajul regelui. Speriat, omul se ascunsese după colțul unui zid. Polițiștii care precedau cortegiul regal îl văzuseră și unul dintre ei îl urmări, dar îi pierdu urma.

Omul ajunsese pe înserate la hanul diligenței. Își plătise locul și coborîse înainte de localitatea pentru care plătise, Lagny. Pornise pe drumul spre Montfermeil, apoi spre pădure. Aici căutase un loc anume și se convinsese că nu trecuse nimeni pe acolo.

Pornind prin pădure spre Montfermeil, omul o întâlnise pe Cosette și apucase în tăcere toarta găleții.

VII Cosette și necunoscutul laolaltă, în umbră

Mergând împreună, omul și fetița stătură de vorbă. Omul află că ea are opt ani, nu are mamă și o cheamă Cosette. Numele ei îl impresionă puternic. Fetița mai spuse că trăiește la Montfermeil și o slujește pe doamna Thènardier, în timp ce fetele acesteia se joacă.

Apropiindu-se de han, fetița îi ceru găleata omului, fiindcă hangița ar fi bătut-o dacă ar fi văzut că i-a cărat-o altcineva.

* * *

Urmează Mizerabilii (21)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!