roman de VICTOR HUGO
PARTEA a II-a COSETTE
Cartea a treia ÎNDEPLINIREA FĂGĂDUIELII FĂCUTE MOARTEI
I Problema apei la Montfermeil
La vremea aceea, la Montfermeil se ducea o viață țărănească îmbelșugată și destul de ușoară, exceptând procurarea apei. Jumătate din sat lua apă din lacurile aflate în pădure. Cealaltă jumătate lua de la un mic izvor aflat la mare depărtare de sat.
Oamenii cu dare de mână plăteau un sacagiu să le aducă apă, dar acesta nu circula după căderea serii. Cine rămânea fără apă seara, trebuia să își aducă singur.
În seara de Crăciun a anului 1823, la cârciuma Thènardier erau câțiva mușterii. Hangiul bea și vorbea cu ei, iar nevasta lui făcea de mâncare. Cosette stătea sub masă și împletea niște ciorapi de lână pentru copiii hangiului. În camera de alături se auzeau jucându-se Éponine și Azelma. De undeva, din casă, se auzea plânsetul unui copilaș lăsat de izbeliște, băiețelul de trei ani al hangiilor.
II Două portrete completate
Hangiul avea cincizeci de ani. Soția lui avea patruzeci, era o femeie voinică, enormă, brutală, care făcea toată treaba în casă și în han. Singurul ajutor era Cosette.
Thènardier era mic, slab, firav, părea bolnav deși era perfect sănătos. Zâmbea prefăcut tuturor. Avea oarecare idee de literatură și făcea pe filosoful. Se lăuda că fusese sergent și luptase la Waterloo, unde salvase un general, dar cititorii știu deja ce făcuse el de fapt acolo. Banii obținuți de pe urma inelelor și ceasurilor jefuite de la cadavrele de pe câmpul de luptă nu ținuseră prea mult.
Thènardier era șiret și ticălos, dar știa să se stăpânească și să își ascundă scopurile urmărite. El era stăpânul în casă și Thènardiera îl asculta cu o supunere desăvârșită.
Hangiul nu avea decât un vis: să se îmbogățească. În satul acela nu avea cum, ba chiar era dator, la acea vreme, cu o mie cinci sute de franci.
Cosette făcea treburile cele mai grele din casă. Femeia o bătea, iar bărbatul o obliga să umble cu picioarele goale chiar și iarna.
III Oamenilor le trebuie vin, iar cailor apă
Mai sosiseră patru călători, așa că biata Cosette trebuise să umple carafele din camere și golise ciubărul. Acum stătea pe gânduri și, la cei opt ani ai ei, avea o înfățișare de femeie bătrână.
Călătorii nu cereau apă, fiindcă erau iubitori de vin. Iată însă că unul dintre ei reclamă că nu fusese adăpat calul său. Hangița o trimise pe Cosette după apă. Îi dădu și câțiva bănuți să cumpere o pâine la întoarcere.
Cosette puse bănuții în buzunarul șorțului, luă găleata uriașă, în care ar fi încăput cu totul, și plecă.
IV O păpușă intră în scenă
În fața hanului se afla o prăvălie de mărunțișuri. Chiar în față, negustorul așezase o păpușă mare, cu păr adevărat și o minunată rochie roz.
Cosette ieși cu găleata și se opri în fața prăvăliei. Rămase cu ochii la păpușă, care i se părea o doamnă și pe care socotea că nu o poate avea decât o regină sau o prințesă. Din păcate, hangița ieși în stradă, o văzu și o trimise, folosind vorbe grele, după apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !