roman de VICTOR HUGO
PARTEA I FANTINE
Cartea a opta URMĂRILE
I În ce oglindă își privește părul domnul Madeleine
Domnul Madeleine revine la Montreuil-sur-mer. Sora Simplice îi spune că a făcut-o pe Fantine să creadă că el a plecat după fetiță.
Sora Simplice observă că primarul avea acum numai păr alb. El intră să o vadă pe Fantine, femeia se trezește și întreabă unde este fetița.
II Fantine fericită
În clipa aceea intră medicul și, ca să o liniștească, îi spune Fantinei că fetița este acolo și o va vedea, dar întâi trebuie să se simtă mai bine.
Tocmai atunci se aude din curte vocea unui copil care se juca. Fantine exclamă cu bucurie că o aude pe fata ei și apoi încremenește de groază: în odaie intrase Javert.
III Javert e mulțumit
Inspectorul Javert primise ordinul de arestare a lui Madeleine. Venise cu soldații, care îl așteptau în curte. Mulțumit că i se confirmase bănuiala, acum arăta triumfător.
IV Autoritatea reintră în drepturi
Crezând că vrea să o ia pe ea, Fantine îi strigă domnului Madeleine să o scape. El o liniști, în timp ce Javert i se adresă scurt și brutal, ca unui răufăcător.
Javert îl luă de guler pe domnul Madeleine. Acesta îi ceru să-i dea un răgaz de trei zile, ca să-i aducă copilul bietei femei. Polițistul strigă că nu se poate așa ceva, iar Fantine înțelese că nu îi fusese adusă fetița.
Cu vorbe urâte și grele, Javert îi spuse femeii că s-a terminat cu ea și cu primarul, că nu mai există niciun primar, ci doar un ocnaș. Fantine se ridică pe jumătate din pat, apoi căzu moartă.
V Un mormânt potrivit
Jean Valjean fu închis în închisoarea orașului. Tot orașul îl părăsi, bârfindu-l și uitând câte binefaceri adusese.
Seara, la casa primarului, bătrâna portăreasă, care îi rămăsese credincioasă, stătea pe scaun ca și cum l-ar fi așteptat. În casă se mai aflau sora Perpétue și sora Simplice, care o privegheau pe Fantine.
Deodată, apăru Jean Valjean. El o trimise pe portăreasă să o aducă pe sora Simplice. Jean Valjean îi dădu un bilet și o sumă de bani pentru preot, ca să plătească înmormântarea Fantinei, iar restul să le dea săracilor.
Imediat se auzi zgomot mare. Jean Valjean suflă în lumânare și se ascunse într-un colț întunecat. Sora Simplice îngenunche lângă masă.
În odaie intră Javert. El îi vorbi cu respect călugăriței, întrebând-o dacă mai este cineva acolo. Ea răspunse că este singură. Întrebată despre Jean Valjean, ea spuse că nu l-a văzut. Spusese două minciuni una după alta, ea care nu mințea niciodată.
După o oră, printr-o ceață deasă, Jean Valjean părăsi Montreuil-sur-mer.
Socotind că e mai bine să economisească banii în favoarea săracilor, preotul o înmormântă pe Fantine în groapa comună, alături de mizerabilii ce nu putuseră să aibă fiecare un mormânt al său.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !