MIZERABILII. Povestire pe scurt (13)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA I FANTINE.

Cartea a șasea JAVERT

I Începutul odihnei

Domnul Madeleine o transportă pe Fantine, grav bolnavă de tuberculoză, la infirmeria aflată chiar în casa lui. Tânăra aiură toată noaptea, vegheată de surori.

Dimineață, când se trezi și dădu perdeaua patului la o parte, Fantine îl văzu pe domnul Madeleine. Se ruga. În timpul nopții, primarul culesese informații și acum știa toată povestea Fantinei. În aceeași noapte, Javert trimisese o scrisoare la prefectura poliției din Paris.

Domnul Madeleine le scrise soților Thènardier, le trimise trei sute de franci și le ceru să aducă fetița Fantinei. Hangiul, dornic să profite cât mai mult,  răspunse spunând că datoria este de cinci sute de franci, pe baza unor note de plată. Erau notele de plată de la medic și farmacist, întocmite însă pentru fetele lui, căci ele fuseseră bolnave, nu Cosette.

Domnul Madeleine trimise imediat încă trei sute de franci. Hangiul nu o trimise pe Cosette, ca să mai obțină niște bani.

Fantine era bolnavă în continuare. Bulgărele de zăpadă vârât pe spate provocase izbucnirea cu putere a tuberculozei, care mocnea în ea de mai mulți ani. Medicul îi spuse domnului Madeleine să se grăbească să-I aducă copilul, căci nu mai avea mult de trăit.

Thènardier nu o trimitea pe Cosette, invocând tot felul de motive, ba că fata era bolnavă, ba că mai erau niște datorii mărunte de plătit și trebuia să adune facturile. Domnul Madeleine hotărî să trimită pe cineva să ia fata ori să se ducă chiar el. Scrise o scrisoare prin care Fantine cerea să fie încredințată fata aducătorului scrisorii. Fantine o iscăli, plină de speranță, fără să-și dea seama de starea în care se afla.

II Cum poate Jean să ajungă Champ

Într-o dimineață, inspectorul Javert ceru să fie primit de către primar. Arăta trist și copleșit de gânduri.

Javert spuse că este vinovat de ceva grav și ceru să fie destituit. Spuse primarului că îl luase drept Jean Valjean, un ocnaș căutat de poliție. Trimisese un denunț la prefectura de poliție. Primise însă răspuns că Jean Valjean fusese prins.

Auzind acestea, primarul scăpă hârtia pe care o ținea în mână. Un bătrân, Champmathieu, fusese arestat pentru că furase niște mere. Un ocnaș îl recunoscuse ca fiind Jean Valjean. Fusese grădinar, ca și Jean Valjean. Îl chema Jean, iar pe mama lui Mathieu. Din Jean Mathieu devenise Champmathieu. Nu existau martori care să ateste unde trăise și ce făcuse. Nu numai atât, dar fuseseră aduși alți doi ocnași care stătuseră la ocnă cu Jean Valjean și îl recunoscuseră imediat în Champmathieu.

Javert fusese și el să-l vadă pe Champmathieu și îi spuse primarului că îl recunoscuse pe Jean Valjean. Mai spuse că acesta făcea pe prostul și nu recunoștea că este Jean Valjean. În ziua următoare Javert urma să plece la Arras, ca martor în procesul lui Champmathieu.

Javert îi reaminti primarului că merită și dorește să fie destituit, fiindcă greșise. Domnul Madeleine îi spuse să-și păstreze postul și să-și vadă de treburi. Îi întinse mâna, dar Javert spuse că nu merită acest gest.

* * *

Urmează Mizerabilii (14)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!