MIZERABILII. Povestire pe scurt (12)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA I FANTINE. Cartea a cincea DECLINUL

XI Christus nos liberavit (Hristos ne-a mântuit)

Fantine ajunsese în sclavia care se numește prostituție. Acum era în rând cu mizerabilii cei mai nefericiți. Era resemnată și credea că i se întâmplase tot ce putea să i se întâmple. Și totuși, nu ajunsese la capătul încercărilor.

XII Trândăvia domnului Bamatabois

Și la Montreuil-sur-mer exista, ca în toate orașele mici sau mari, o categorie de tineri trândavi, buni de nimic, care nu munceau, cutreierau cârciumile, făceau pe eleganții, îndobitocindu-se încet-încet.

Într-o seară din ianuarie 1823, un astfel de tânăr, numit Batamabois, se distra sâcâind o prostituată care da târcoale unei cafenele. De câte ori femeia trecea pe lângă el, tânărul îi spunea câte o necuviință. Femeia nu-i răspunse, așa că tânărul luă un pumn de zăpadă și i-I vârî pe spate. Femeia sări la bărbat, răcnind cuvinte groaznice. Era Fantine. Ea continuă să-l lovească pe Batamabois, spre amuzamentul privitorilor adunați în jur. Deodată, din mulțime ieși Javert, care o apucă de rochie și îi ceru să îl urmeze.

XIII Rezolvarea unor chestiuni de poliție municipală

Javert o târî pe Fantine după el în biroul de poliție. Scrise o hârtie, apoi ordonă gardianului să o ducă pe femeie la închisoare. Fantinei îi spuse că va sta șase luni la închisoare.

Disperată, Fantine îi căzu în genunchi lui Javert. Începu să strige, să spună că e nevinovată, că bărbatul acela se legase de ea. Îi spuse că trebuie să trimită bani pentru fetița ei, altfel va fi aruncată în stradă. Îi ceru printre lacrimi lui Javert să-I fie milă. Acesta rămase neclintit o vreme, apoi îi spuse că nu există scăpare și trebuie să facă cele șase luni de închisoare.

În timp ce se întâmplau toate acestea, domnul Madeleine intrase pe ușă fără să-l observe nimeni. Spuse un cuvânt și Javert îl salută cu ”domnule primar”. Auzind, Fantine sări și îl scuipă în obraz pe domnul Madeleine, socotindu-l vinovat pentru toate câte i se întâmplaseră.

Primarul își șterse obrazul și îi ceru lui Javert să o pună pe femeie în libertate. Fantine îi auzi cuvintele, dar, tulburată cum era, crezu că le rostise Javert. Începu să se dezvinovățească față de acesta și nu îi dădu atenție primarului, când acesta întrebă cu ce sumă era datoare.

Uluit, Javert o asculta încremenit pe femeie. Deschise gura doar când aceasta voi să iasă pe ușă. Îi spuse primarului că Fantine nu poate fi eliberată, fiindcă insultase un burghez. Domnul Madeleine spuse că aflase despre caz și se informase. Burghezul era de vină pentru acel scandal.

Javert se mai opuse un timp, dar primarul spuse că e un caz de poliție municipală și, conform legii, era de competența lui.

Fantine ascultase tulburată. Îi luase apărarea cel pe care îl credea vinovat pentru suferințele sale și nu știa ce să mai creadă.

După ce Javert ieși, domnul Madeleine îi spuse femeii că nu știa nimic din ce povestise ea, nici măcar că nu mai lucra în atelierul lui. Îi promise că o va scoate din rând cu mizerabilii, îi va plăti datoriile, că îi va aduce fetița, că va avea grijă de ele. Fantine îngenunche în fața lui, îi sărută mâna și leșină.

* * *

Urmează Mizerabilii (13)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!