DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (9)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA I 

Capitolul XVII 

Care vorbește de aventura năzdrăvană și de bogata cucerire a coifului lui Mambrin, dimpreună cu altele, întâmplate neînfrântului nostru cavaler

Don Quijote și Sancho Panza ieșiră la drum și cavalerul zări un om ce purta pe cap ceva strălucitor. Pe dată, cavalerul fu sigur că acel călăreț purtat de un cal sur rotat avea pe cap coiful de aur al lui Mambrin.
Degeaba îi spuse Sancho că nu e decât un om călare pe un măgar cenușiu și că poartă pe cap ceva care strălucește. Cavalerul hotărî să atace și să dobândească coiful.

Pe drum mergea, de fapt, un bărbier. Din cauza ploii, el își purta pe cap lighenașul pentru bărbierit.  Cavalerul îl atacă, iar bietul om se lăsă jos de pe măgar și fugi pe câmp, lăsând în urma lui lighenașul. Don Quijote îl luă mulțumit, iar Sancho se alese și el cu ceva. Schimbă căpăstrul și samarul între cei doi măgari, al său și al celui fugit.

Cavalerul și scutierul său încălecară din nou. Sancho fusese oprit de stăpânul său de la prea multă vorbă. Pe drum, nu rezistă totuși și începu să-i spună stăpânului său că ar trebui să intre în slujba vreunui împărat, care să-i vadă vrednicia și să-l răsplătească. Așa, cu aventurile prin pustietăți, nu se alege cu mare lucru.

Don Quijote îl lămuri pe Sancho că, înainte de a intra în slujba vreunui mare monarh, era nevoie să își câștige faima tocmai în acele aventuri. Când ar ajunge la curte, toată lumea i-ar pomeni isprăvile, iar regele l-ar întâmpina ca pe un oaspete dorit și l-ar prezenta reginei și fiicei sale, infanta. Fetei i-ar plăcea de el și lui de ea. El ar fi singurul dintre toți cavalerii care ar duce la bun sfârșit o încercare foarte grea, apoi ar pleca la război și ar învinge vrăjmașii regelui. S-ar însura cu infanta, tatăl ei ar muri, iar cavalerul ar deveni rege. Acum și-ar răsplăti  el scutierul, pe care l-ar însura cu una dintre jupânițele infantei. Sancho întrerupse visările cavalerului și strigă că abia așteaptă să se întâmple chiar acest lucru.

Don Quijote îl asigură pe Sancho că așa va fi. Mai aveau de rezolvat doar câteva lucruri: să afle care rege are o fată și duce un război și să își câștige renumele. Era însă îngrijorat de faptul că regele nu va voi să dea fata unuia care nu era de viță domnească, așa cum era el. Sancho găsi și la acest necaz dezlegarea: cavalerul trebuia să o răpească pe infantă ca să o ia de soție. Don Quijote se învoi cu asta și îi promise lui Sancho că îl va face conte.

Capitolul XVIII 

Despre felul cum slobozi Don Quijote o mulțime de nenorociți, duși fără de voia lor acolo unde n-aveau niciun chef să se ducă

Cei doi văzură venind spre ei doisprezece oameni legați cu lanțuri de fier, însoțiți de patru oameni înarmați. Sancho spuse că sunt niște osândiți, duși la muncă silnică. Don Quijote, auzind că sunt duși cu sila, socoti de datoria lui de cavaler să ia partea celor obijduiți. Le ceru deci paznicilor să-i dezlege pe osândiți și să-I lase liberi. Șeful paznicilor îi răspunse cam în bătaie de joc, așa că Don Quijote îi atacă fără să mai stea de vorbă. Osândiții, văzând că paznicii sunt ocupați cu cavalerul, își dezlegară lanțurile și le luară armele.

Paznicii o luară la fugă, iar cavalerul le ceru ocnașilor, drept răsplată pentru că îi eliberase, să se ducă la Dulcineea del Toboso să i se închine în numele lui. Ocnașii, văzând că nu e în toate mințile, aruncară o ploaie de pietre peste cavaler și scutierul lui. După ce aceștia căzură la pământ, le luară tot ce putură din haine, iar unul dădu cu lighenașul de pământ până când îl distruse.

* * * 

Urmează Don Quijote (10)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !