DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (10)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA I 

Capitolul XIX 

Despre ceea ce i s-a întâmplat vestitului Don Quijote în Sierra Morena, aventură dintre cele mai rare din câte se povestesc în această istorie adevărată

Văzându-se jefuiți și doborâți cu pietre, Don Quijote regretă că îi eliberase pe ocnași. Sancho stărui să plece cât mai repede de acolo, ca să nu dea Santa Hermandad (jandarmii) peste ei.

Cei doi încălecară și noaptea, intrară în munții Sierra Morena. Din păcate, tot acolo se ascunsese și unul dintre hoții eliberați mai înainte. În timp ce cavalerul și scutierul său dormeau, hoțul fură măgarul lui Sancho.

Dimineața, văzându-se păgubit, Sancho începu să-și bocească măgarul. Don Quijote îi promise că îi va da trei din cei cinci măgari pe care îi avea acasă. Mulțumit, Sancho tăcu și porni la drum pe jos, în urma cavalerului călare pe Rocinante.

Cavalerul găsi în drum o pernă și un cufăraș, cam putrezite. Sancho află în cufăraș niște haine fine și o grămăjoară de bani de aur, precum și o cărțulie de însemnări. Don Quijote îi ceru cărțulia și îl lăsă să păstreze banii. Bucuros, Sancho gândi că banii îl răsplătesc pentru toate necazurile indurate de când plecase cu stăpânul său în lume.

Don Quijote îi spuse lui Sancho că are de gând ca, în locurile acelea pustii, să facă precum făcuseră cavalerii din cărți. Avea să facă pe deznădăjduitul, pe furiosul, avea să plângă și să facă fel de fel de nebunii, până când Sancho se va duce la Dulcineea del Toboso și va reveni cu o scrisoare de la ea. Își alese un loc frumos, o pajiște verde cu pomi și un pârâu, și spuse că acolo va rămâne până se întoarce scutierul său. Își va sfâșia hainele, își va împrăștia armele și se va rostogoli pe jos, dându-se cu capul de stânci.

Cavalerul scrise pe caietul găsit scrisoarea către Dulcineea și biletul către cei de acasă, pentru măgarii lui Sancho. Sancho se minună aflând că Dulcineea nu era o prințesă, ci o țărancă pe care o cunoștea și el, dar tăcu și porni călare pe Rocinante, lăsându-l pe cavaler să facă tumbe, numai cu cămașa pe el.

Capitolul XX 

Unde urmează povestirea gingășiilor pe care, de îndrăgostit ce era, Don Quijote le-a făcut în Sierra Morena

După ce Sancho plecă, Don Qijote începu să vorbească de unul singur, socotindu-se pe care erou din romanele cavalerești era mai bine să-l imite: pe Orlando cu nebuniile sale furioase, ori pe Amadis, cu plânsul și rugăciunile. Îl alese, până la urmă pe Amadis.

În timpul acesta, Sancho ajunse la hanul unde fusese aruncat cu pătura și îi întâlni acolo pe prietenii lui Don Quijote, preotul și bărbierul din sat. Le povesti prin câte trecuse împreună cu stăpânul lui, lăsându-i cu gura căscată. Ei îi cerură să le arate scrisoarea către Dulcineea și Sancho descoperi că plecase fără caiet, care rămăsese la Don Quijote.

Scutierul încercă să-și reamintească scrisoarea și spuse atâtea năzbâtii, că îi făcu pe cei doi să râdă și să-I ceară să o repete. Reuși apoi să-i amuțească, spunându-le cum va deveni stăpânul său un împărat puternic și îi va da și lui un stat să îl stăpânească și o prințesă de nevastă.

Preotul și bărbierul se gândiră cât de puternică era nebunia lui  Don Quijote, dacă îl scosese din minți și pe bietul Sancho. Plănuiră să meargă și ei la Don Quijote, preotul îmbrăcat în haine de domniță, iar bărbierul în haine de scutier. Domnița avea să-i ceară să meargă cu ea, ca să-l pedepsească pe cel care o jignise, iar Don Quijote trebuia să respecte regulile cavalerilor și să îi îndeplinească rugămintea. În felul acesta l-ar scoate din munți și l-ar duce înapoi în sat, să încerce să-l vindece de nebunie.

* * * 

Urmează Don Quijote (11)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !