DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (31)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA a II-a

 Capitolul XLVI

Unde-i vorba despre pătărania care l-a amărât pe Don Quijote mai mult decât toate câte i s-au întâmplat până atunci

La Barcelona, într-o dimineață, Don Quijote ieși să se plimbe pe țărm, armat cu toate armele sale, căci așa umbla el mereu. Îi ieși înainte un cavaler, armat și el, având pictată pe scut o lună  strălucitoare. Acesta spuse că este Cavalerul Albei Luni și îl provocă la luptă pe Don Quijote, în scopul de a-l face să recunoască faptul că Dulcineea  din Toboso e mai prejos ca frumusețe decât iubita lui. Don Quijote acceptă imediat lupta.

Viceguvernatorul Barcelonei fu înștiințat de întâlnirea celor doi cavaleri și, crezând că e vreun renghi pus la cale de vreun cavaler din oraș, merse și el cu suita lui de cavaleri să vadă despre ce este vorba. Crezând că este vorba despre o glumă, el le dădu învoire să se bată. Cavalerul Albei Luni nu așteptă ca Don Quijote să se pregătească de luptă. Se repezi asupra lui prin surprindere și îl doborî cu cal cu tot. După aceasta nu mai ceru nicio recunoaștere, ci îi ceru cavalerului învins să meargă acasă și să stea acolo un an sau câtă vreme îi va porunci el.

Don Quijote, ca un adevărat cavaler rătăcitor, făgădui să împlinească această poruncă, iar Cavalerul Albei Luni plecă. Viceguvernatorul trimise după el un om, ca să afle cine este, apoi oamenii lui îl ajutară pe Don Quijote să revină în oraș.

Capitolul XLVII

Unde se dă de știre cine era Cavalerul Albei Luni, dimpreună cu alte întâmplări

Omul viceguvernatorului află de la cavalerul Albei Luni că este bacalaureatul Samson Carrasco. Acesta îi povesti istoria lui Don Quijote și faptul că toți cei care îl cunoșteau regretau nebunia unui om așa de cumsecade. Omul spuse că nimeni nu va putea să-l scoată pe cavaler din nebunia lui și plecă. Bacalaureatul porni și el înapoi spre satul lui.

După două zile plecară și Don Quijote și Sancho, primul supărat că nu mai putea să ducă timp de un an viața de cavaler, al doilea mângâindu-l cu gândul că măcar a scăpat cu viață.

Capitolul XLVIII

Despre hotărârea pe care a luat-o Don Quijote de a se face păstor și de a duce o viață câmpenească până va trece anul legământului lui, împreună cu alte întâmplări într-adevăr nostime și desfătătoare

Pe drum, cavalerul îi propuse lui Sancho să se facă păstori, sub numele de Quijotiz și Pancino. Și-ar fi luat câteva oi, ar fi străbătut munții și câmpiile, odihnindu-se la umbră, pe malurile pâraielor. Lui Sancho îi plăcu ideea, mai ales că se gândi că vor fi atrași spre această viață și bacalaureatul și bărbierul, ba poate chiar și preotul.

Lui Don Quijote îi veni și ideea că va putea să alcătuiască versuri și el, dar și ceilalți, în timp ce Sancho era deja cu gândul la brânză și la smântână.

* * * 

Urmează Don Quijote (32)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !