DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (27)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA a II-a

Capitolul XXXIV

Ce povestește despre știrea primită asupra chipului în care urma să fie dezlegată de vrăji Dulcineea din Toboso, alcătuind una din cele mai faimoase întâmplări din această carte.

Peste câteva zile ducele și ducesa, Don Quijote, Sancho Panza și o seamă de vânători și de hăitași porniră la vânătoare de fiare sălbatice.

Sancho primi o frumusețe de haină, verde, pe care își puse în minte să o vândă cu prima ocazie. Numai că se sperie de o namilă de mistreț, se urcă într-un pom și i se rupse o cracă sub picior. Căzu, iar haina i se sfâșie. Mistrețul fu ucis de vânători, care merseră să se ospăteze în corturi.

La masă, ducele lăudă vânătoarea, spunând că această ocupație îi pregătește pe bărbați pentru război. Sancho fu de altă părere: cârmuitorul trebuie să stea acasă, nu să umble pe la vânătoare, ca să poată fi găsit oricând de supușii ce au nevoie de el.

După masă, ieșiră din nou în pădure și trecură pe la locurile de pândă. Pe înserate, se auziră din pădure sunete de corn, muzică de război, tropote, strigăte de război. Toți rămaseră încremeniți. Apăru un olăcar, îmbrăcat în drac. El îi spuse ducelui că îl caută pe Don Quijote. În urma lui vin șase cete de vrăjitori care o aduc pe Dulcineea del Toboso. Este cu ei și Montesinos, care avea să îl învețe pe Don Quijote cum să o dezlege de vrăji pe domniță. Dracul îi spuse cavalerului să stea chiar acolo unde se aflau și să îl aștepte pe Montesinos.

Se înnoptă de tot și în pădure se auzeau zgomote tot mai puternice, care îl făcură pe Sancho să leșine de spaimă. Trecură apoi prin fața lor, unul câte unul, care ce duceau câte un bătrân cu barba albă, așezat într-un jilț. Fiecare dintre bătrâni spunea că este vrăjitor și cum se numește. Când se opriră carele, încetară și zgomotele, se auzi doar o muzică plăcută.

Capitolul XXXV

Unde-i vorba mai departe de știrea pe care o primi Don Quijote în legătură cu dezlegarea de vrăji a Dulcineei, împreună cu alte minunate întâmplări

Pe un car mai mare decât celelalte, veni o zână, alături de care să afla cineva acoperit de sus până jos cu veșminte negre. Chiar și pe cap avea un văl negru, iar când îl dădu jos, toți înghețară de spaimă: era Moartea. În versuri, aceasta spuse că Dulcineea va fi dezlegată de vrăji numai dacă Sancho Panza își va trage singur, de bunăvoie și când va avea el chef, trei mii trei sute de bice peste dos.

Sancho Panza nu se învoi cu nici un chip să o salveze pe domnița Dulcineea în felul acela, dar ducele și ducesa îi spuseră că, dacă nu acceptă, nu va primi conducerea ostrovului. Atunci, Sancho se învoi, spre bucuria lui Don Quijote. Acesta îi sări de gât și îl sărută. Ducele și ducesa fură și ei mulțumiți, acum că puteau să continue farsa pe care o puseseră la cale.

Capitolul XXXVI

Despre sfaturile pe care i le dete Don Quijote lui Sancho Panza mai'nainte de-a se duce acesta să-și diriguiască ostrovul, împreună cu alte lucruri bine chibzuite

Ducele vorbi cu oamenii săi cum să se poarte în timp ce Sancho va fi cârmuitorul lor. A doua zi, îi spuse lui Sancho că în ziua următoare va pleca spre ostrovul lui. Va fi îmbrăcat cu haine potrivite rangului de cârmuitor, jumătate ca un cărturar și jumătate ca un oștean. Aflând și Don Quijote vestea, îl luă la el în odaie pe Sancho, ca să-i dea câteva sfaturi.

Cavalerul îi spuse scutierului său că se bucură pentru norocul lui, de a-și vedea împlinit visul, chiar înainte ca stăpânul său să fi ajuns la vreo procopseală. Apoi îi spuse să fie vrednic, blând și înțelept, să fie mândru de obârșia lui și să-și aducă nevasta lângă el, fiindcă nu e bine ca un cârmuitor să stea multă vreme fără nevasta lui. Multe sfaturi înțelepte îi mai dădu Don Quijote lui Sancho Panza. Cine ar fi auzit, nu ar fi crezut că este atât de nebun, dar el bătea câmpii numai când era vorba de cavaleria rătăcitoare.

Cât despre purtare, cavalerul îl sfătui pe Sancho cum să se îmbrace, cum să se comporte la masă, cum să vorbească fără a mai înșira zicalele care îi erau atât de dragi. Sancho îi spuse că nu poate să țină minte atâtea sfaturi și îl rugă pe Don Quijote să i le scrie. Chiar dacă el nu știa să scrie și să citească, îl va ruga pe duhovnicul lui să i le citească.

* * * 

Urmează Don Quijote (28)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !