roman de MIGUEL DE CERVANTES
PARTEA a II-a
Capitolul XXXI
Unde se vorbește despre lucruri și multe, și mari
Ducele o luă înaintea celorlalți și le spuse în taină celor de la castel cum să se poarte cu Don Quijote. Când ajunseră și ceilalți, slugile îl înconjurară cu mare respect pe cavaler, îi puseră pe umeri o mantie regească și îl stropiră cu parfumuri. În ziua aceea fu convins pe deplin Don Quijote că este cavaler rătăcitor cu adevărat, nu doar în închipuirea lui.
Cavalerul fu dus într-o odaie bogat împodobită, unde șase slujitoare îl ajutară să-și scoată armele și îi dădură haine să se schimbe. Fu apoi condus de vătaful castelului și doisprezece copii de casă în sala unde se mânca. Era și Sancho acolo. El se băgă în vorbă și spuse o mulțime de trăznăi, care îi distrară grozav pe duce și mai ales pe ducesă.
Don Quijote pomeni despre aventurile sale și despre Dulcineea, așa că preotul castelului, care participa și el la masă, își dădu seama că este acela despre care se scrisese vestita carte. Mânios, îl certă pe duce că încurajează nebunia bietului om, iar cavalerului îi spuse să se ducă acasă și să-și bage mințile în cap, căci nu au existat vreodată și nu există nici cavaleri rătăcitori, nici uriași și văjitori.
Capitolul XXXII
Despre răspunsul pe care-l dete Don Quijote celui ce-l probozise, laolaltă cu alte întâmplări, și mai așezate, și mai hazlii
Furios, Don Quijote se ridică în picioare și îi răspunse preotului că nu are el de unde să știe dacă există cavaleri rătăcitori, că doar nu umblase prin lume. Sancho sări și el în ajutorul cavalerului și preotul înțelese că este acel scutier căruia cavalerul îi făgăduise un ostrov. Ducele interveni și spuse că are să-i dea el, în numele lui Don Quijote, un ostrov pe care să îl guverneze. Sancho se aruncă la picioarele ducelui, iar preotul, supărat pe duce că încurajează țicneala celor doi, plecă de la masă. Ducesa râdea de nu mai putea, socotindu-i tare hazlii pe cavaler, dar mai ales pe scutier.
După ce mâncară, veniră patru fete ce puseseră la cale, fără știrea ducelui, o glumă pe seama lui Don Quijote. Una cu un lighean, alta cu un ibric cu apă, celelalte cu ștergare și săpun, se apucară să-i spele barba cavalerului. Crezând că pe acolo e obiceiul să se spele pe barbă după masă, nu pe mâini, ca în alte locuri, cavalerul se lăsă în voia lor. După ce îl umplură de clăbuc pe barbă, cea cu ibricul se prefăcu că s-a terminat apa și plecă, lăsându-l pe cavaler cu o figură foarte caraghioasă, care îi făcea să râdă pe toți. Veni apoi fata cu apa, îl clătiră și îl șterseră, iar ducele, ca să nu-și dea seama cavalerul că fusese o păcăleală, le ceru fetelor să-i spele și lui barba.
Vorbiră apoi mult despre Dulcineea și se vădi că Don Quijote acceptă ideea că Dulcineea s-ar putea să nu existe. Totuși, el și-o închipuia ca pe cea mai frumoasă și mai aleasă domniță și o iubea fără să-și pună întrebări. Cum ducesa aflase și despre faptul că ea apăruse ca o țărancă urâtă în fața ochilor cavalerului, el dădu iar vina pe vrăjitorii care îl prigoneau.
Apăru deodată Sancho, urmărit de o ceată de slugi de la bucătărie. Voiau să-i spele și lui barba, dar cu apă în care fuseseră spălate vasele. Ducesa îl scăpă și, ca să-l împace, îi spuse că îl va grăbi pe duce să-i dea ostrovul promis.
Capitolul XXXIII
Despre voroava plină de miez pe care ducesa și cu slujitoarele ei o avură cu Sancho Panza, voroavă vrednică a fi citită și întipărită-n minte
Don Quijote se duse să-și facă somnul de după masă, iar ducesa îl opri pe Sancho Panza, ca să stea de vorbă cu el. Îl întrebă cum de a îndrăznit să ticluiască răspunsul Dulcineei, când el nu o văzuse niciodată. Sancho îi spuse în taină că s-a bazat pe faptul că stăpânul său este nebun.
Ducesa îl întrebă pe scutier dacă nu e și el nebun, dacă știe că Don Quijote e zănatic și totuși îl slujește. Nu putea încredința cârmuirea ostrovului unui nebun. Sancho răspunse că asta e soarta lui, că ține la stăpânul său și nu se poate despărți de el. Ducesa prețui răspunsul lui Sancho și îl asigură că își va primi ostrovul, numai să îl conducă bine. Plecă apoi și puse la cale cu ducele cele ce aveau să urmeze.
* * *
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !