DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (19)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA a II-a

Capitolul X

Unde se povestește despre dibăcia folosită de Sancho pentru a o vrăji pe domnița Dulcineea și despre alte întâmplări pe cât de caraghioase pe atât de adevărate

Sancho îl lăsă pe Don Quijote în pădure și porni spre sat. Se gândi ca, dacă stăpânul său tot credea cu tărie în vrăji și vrăjitori, să se folosească de asta pentru a scăpa de sarcina de a o găsi pe Dulcineea. Stătu până seara la marginea satului.

Când să se întoarcă la cavaler, întâmplarea îl ajută de minune. Dinspre Toboso se îndreptau spre pădure trei țărănci călare pe măgari. Sancho o luă repede înainte și își vesti stăpânul că vine Dulcineea, însoțită de alte două domnițe. Fericit, Don Quijote îl răsplăti pe Sancho cu mânjii pe care urmau să-i fete cele trei iepe ale sale.

Apărând țărăncile, lui Don Quijote nu îi veni să credă că una dintre arătările pocite și murdare, călare pe măgari, ar fi Dulcineea lui. Le ieși totuși în întâmpinare, dar vorbele lor erau pe măsura înfățișării și sfârșiră prin a mâna măgarii la fugă.

Cavalerul nu puse nicio clipă la îndoială spusele lui Sancho despre faptul că domnițele au fost preschimbate în țărănci de către vrăjitori și porni mâhnit la drum, spre Zaragoza.

Capitolul XI

Despre ciudata întâmplare a lui Don Quijote cu carul sau căruța alaiului morții

Continuându-și drumul, Don Quijote nu-și putea scoate din minte gândul că din cauza lui fusese vrăjită domnița Dulcineea. Sancho încercă să-l liniștească, spunându-i că, de va birui vreun uriaș sau vreun cavaler, îl va trimite la ea și, când se va întoarce, îi va spune dacă a rămas preschimbată sau nu.

Vorba le fu întreruptă de întâlnirea cu o căruță plină de chipuri din cele mai ciudate: moartea, un înger, un împărat, Cupidon și mulți alții. Crezând că i s-a ivit prilejul unei noi aventuri, cavalerul aținu calea căruței și tună spre căruțaș să-i spună pe cine duce în căruță.

Erau niște comedianți care jucaseră o piesă într-un sat și urma să o joace în seara aceleiași zile în alt sat, așa că nu își mai scoseseră costumele și măștile. Don Quijote se liniști și îi lăsă să plece, dar tocmai atunci sări din căruță unul cu costumul plin de castaniete. În mână avea un băț în vârful căruia se aflau trei bășici de bou cu care plesnea de pământ. Rocinante se sperie de gălăgia pe care o făcea și o luă la fugă pe câmp, unde căzu și îl trânti pe cavaler la pământ. Sancho sări de pe asin și se duse să le dea ajutor. Comediantul sări pe asinul lui Sancho și porni și el în goană, dar păți la fel ca Don Quijote. Asinul îl aruncă la pământ și se întoarse la stăpânul său.

Mânios, Don Quijote porni spre comedianți ca să-i pedepsească. Aceștia se așezară roată și se pregătiră să arunce cu pietre. Sancho, ca să-și potolească stăpânul, îi spuse că nu poate lupta cu aceia, fiindcă niciunul nu este cavaler. Don Quijote fu de acord cu asta și îl îndemnă pe Sancho să lupte el cu comedianții. Sancho spuse că nu e creștinește să te răzbuni pe nimeni, așa că își văzură de drum.

Capitolul XII

Despre ciudata pățanie a viteazului Don Quijote cu vajnicul Cavaler al Oglinzilor

Noaptea se opriră sub niște copaci și, mâncând, Don Quijote își arătă părerea de rău că Sancho nu îl lăsase să se năpustească asupra căruței cu comedianți. Ar fi smuls coaroana de aur a împăratului și i-ar fi dat-o lui.

Sancho răspunse cu înțelepciune că niciodată coroanele împăraților din comedii nu au fost făcute din aur. Cavalerul se arătă de acord și spuse că așa trebuia să fie, fiindcă comedia era doar o oglindă a vieții, nu viața însăși.

Sancho adormise, iar cavalerul tocmai ațipea și el când auzi un zgomot de arme. Îl trezi pe Sancho și ascultară cum un cavaler își cânta dragostea. Îl auziră apoi cum vorbea de unul singur, adresându-i iubitei sale, Casildeea de Vandalia, învinuirea că este crudă cu el.

Cavalerul Pădurii îi auzi pe cei doi și îi pofti să vină la el. Cei doi cavaleri se așezară, iar Don Quijote îi spuse Cavalerului Pădurii că și el este un îndrăgostit nefericit. Sancho se băgă și el în vorbă, dar scutierul Cavalerului Pădurii îi spuse să vină să stea de vorbă cu el, căci cavalerii vor vorbi până la ziuă numai despre dragoste.

* * * 

Urmează Don Quijote (20)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !