6 august 2018

DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (12)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA I 

Capitolul XXIII 

Despre convorbirea plină de haz dintre Don Quijote și Sancho Panza, scutierul său, dimpreună cu alte întâmplări

Sancho continuă să-i povestească lui Don Quijote despre întâlnirea cu Dulcineea din Toboso. Acum, că știa că e numai o țărancă din satul vecin, tot ce-i spuse stăpânului său nu se potrivi deloc cu ceea ce dorea acesta să audă.
Cavalerul credea că Sancho o găsise pe Dulcineea înșirând perle, acesta spuse că vântura grâul în bătătură. Don Quijote își închipuia că stăpâna inimii lui avea trupul parfumat, Sancho spuse că mirosea a sudoare și era cam slinoasă. Cavalerul întrebă ce a făcut ea când a citit scrisoarea, Sancho spuse că nu a citit-o, fiindcă femeia nu știa nici să scrie, nici să citească. Îi spusese el ce scria, iar ea i ceruse să-i transmită cavalerului să se întoarcă acasă, fiindcă îi era dor de el.
Zăpăcit de tot ce citise prin romanele cavalerești, cavalerul îl întrebă pe Sancho cu ce giuvaier îl răsplătise Dulcineea pentru solie. Sancho spuse că nu căpătase decât un codru de pâine cu brânză. Mirându-se cât de repede ajunsese Sancho la Toboso și venise înapoi, Don Quijote găsi tot el explicația. Pesemne că îl ajutase magul ce îi era prieten.
Cavalerul hotărî să se grăbească să-l ucidă pe uriaș și să o repună pe prințesă pe tron, ca să se întoarcă mai repede la Dulcineea. Îl liniști pe Sancho că va cere prințesei o parte din împărție drept răsplată, ca să aibă ce să-i dăruiască lui.
Se opriră cu toții la un izvor, ca să se mai răcorească. Tocmai atunci apăru băiatul pe care Don Quijote credea că îl scăpase de bătaie în pădure. Îi spuse că stăpânul său îl bătuse și mai rău după ce cavalerul plecase și nici nu-i plătise simbria. Don Quijote era cât pe-aci să pornească la pedepsirea stăpânului cel rău, dar Doroteea îi aminti că nu avea voie să intre într-o nouă aventură până când nu va duce la bun sfârșit ceea ce îi promisese ei.
Sancho îi dărui băiatului niște pâine cu brânză și acesta plecă supărat, cerându-i cavalerului să nu-l mai ajute cu nimic, dacă se vor mai întâlni vreodată.

Capitolul XXIV 

Care povestește tot ce li s-a întâmplat în han la tuspatru oamenii lui Don Quijote, dimpreună cu vitejeasca și nemaipomenita bătălie a lui Don Quijote cu niște burdufuri cu vin roșu

A doua zi, călătorii ajunseră la hanul unde Sancho fusese dat în tărbacă cu pătura. Hangița îi pregăti un pat în șopron cavalerului și acesta se culcă imediat. Preotul și bărbierul dădură înapoi hangiței lucrurile pe care le împrumutaseră de la ea și apoi se așezară cu toții la masă, lăsându-l pe Don Quijote să doarmă. Vorbiră, însă, despre el, și preotul povesti că-și pierduse mințile din cauză că citise o mulțime de romane cavalerești. În timpul discuției reieși că și hangiul era un mare iubitor al acestui fel de cărți.
Sancho se duse în șopronul în care dormea stăpânul său și începu să le strige celorlalți că stăpânul său ucisese uriașul, dușmanul prințesei, și sângele acestuia curgea pe dușumea.
Se duseră toți și văzură că Don Quijote era în picioare, dar nu era treaz. Visase că a întâlnit uriașul și străpunsese cu sabia burdufurile cu vin roșu ale hangiului. Mai de mirarea era însă Sancho, care era treaz și totuși susținea sus și tare că stăpânul său ucisese uriașul, așa că el își așteaptă răsplata. Hangiul și hangița strigau de zor să li se plătescă vinul și reparația burdufurilor, iar preotul și Doroteea se străduiau să-i liniștească pe toți.
Hărmălaia fu curmată de sosirea unui grup la han. Între călători se afla Don Fernando, iubitul Doroteei. El își îndreptă greșeala și spuse că nu se va mai despărți niciodată de Doroteea.

* * * 

Urmează Don Quijote (13)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu