DESPOT-VODĂ. Povestire pe scurt (5)

dramă istorică de VASILE ALECSANDRI

Actul IV

Urmare la Despot-Vodă (4)

Limbă-Dulce și Jumătate se află în sala tronului din palatul de la Suceava. Ei vorbesc cu mirare despre schimbarea petrecută: acum era domn Despot-Vodă, care îl alungase pe Alexandru Lăpușneanu. Lăpușneanul se afla acum la Țarigrad (Constantinopol), împreună cu Doamna Ruxandra și copiii lor.

Cei doi ies, plângându-se că Despot-Vodă adusese o mulțime de străini în țară, sărăcise poporul cu birurile puse și mai voia și să schimbe religia, să-i treacă pe toți la luteranism.

Apar Despot-Vodă, Laski și poetul Sommer. Cei doi îl măgulesc pe vodă, lăudându-i calități inventate. Sommer îi atrage atenția că Lăpușneanul s-ar putea reîntoarce. Despot spune că s-a asigurat, mărind de bună voie și în secret haraciul către turci cu zece mii de galbeni. Laski îl întreabă ce vor zice boierii și poporul când vor afla, dar lui Despot nu îi pasă. Atunci, Laski îi cere plata pentru oștenii lui, cei care îl apărau pe Despot, apoi pleacă.

Despot i se plânge lui Sommer că Laski nu-i apreciază grija lui pentru popor, în timp ce el a fondat academia de la Cotnari, nu admitea divorțurile și bătuse monedă cu efigia lui. Sommer citește cuvintele de pe monedă și spune că a uitat să treacă Ardealul și Valahia lui Mircea.

Vodă arată că se gândește tot timpul cum să unească cele trei coroane pe capul său. Vede apoi pe fereastră un călugăr ce semăna cu Ciubăr și îl cheamă înăuntru.

Ciubăr intră și îi povestește că fusese salvat din ștreang de doamna Ruxandra, care îl trimisese la călugărie. Se vindecase de nebunia sa privind domnia și acum îl slujea pe Dumnezeu. Îi reproșează lui Despot faptele sale rele, dar vodă râde de el și de credința lui.

Sosește Moțoc și îi spune lui Despot că se înțelesese cu boierii munteni să îl răstoarne pe Mircea-Vodă. Despot îl întreabă despre Tomșa, care nu apăruse de când intrase el în Suceava și se urcase pe tron. Moțoc crede că Tomșa stătea ascuns și se pregătea să se ridice împotriva lui Despot.

Moțoc apreciază faptul că Despot îi scosese din țară pe prietenii lui străini și pe oștenii lor, cu răsplăți bogate. Acum, îi amintește că mai are o datorie, față de el și îl întreabă dacă își respectă jurământul să o ia pe Ana de soție.

Despot-Vodă îi spune lui Moțoc că încă o iubește pe Ana, dar interesele domniei îi cer să se însoare cu o urmașă de neam regesc. Iese din încăpere, fără a vedea în ochi lui Moțoc ura pe care i-o stârniseră cuvintele sale.

Apar Spancioc și Stroici care văd cât de posomorât este Moțoc și îl întreabă cauza. Moțoc îi întreabă de Tomșa și le spune că acum îi dă dreptate aceluia și că trebuie să-l alunge împreună pe Despot.

Intră și alți boieri, dar și oșteni și oameni din popor printre care se află Ciubăr. Apare Despot-Vodă, care urma să facă judecata domnească. Întreabă oamenii dacă există plângeri, dar nimeni nu spune nimic. Atunci Despot anunță că se va însura cu fiica palatinului Sborovski și toată țara va da bani și alte bunuri pentru acest eveniment. Oamenii încep să strige că nu mai au de unde, că nu mai au nimic și le mor copiii de foame.

Chiar atunci sosește solul sultanului Soliman, care îi aduce lui Despot firmanul de domnie. Din cuvintele solului oamenii află că vodă mărise haraciul și că Soliman îl socotește robul turcilor.

Moțoc, revoltat, îi reproșează lui vodă că se complăcea să fie socotit drept rob și că mărise haraciul fără să-i întrebe pe boieri și pe alți fruntași ai țării. Moțoc, Spancioc și alți boieri îi întorc spatele lui Despot și pleacă. Furios, Despot spune cuvinte de dispreț și amenințare. Ies și ceilalți boieri.

Despot amenință că va pune la topit odoarele bisericești, pentru a face rost de bani. Din mulțime iese Ciubăr și îl amenință cu mânia lui Dumnezeu.

Harnov și Laski sosesc cu sufletul la gură și îl anunță pe Despot-Vodă că sosește Tomșa în fruntea unei oști.

* * * 

Urmează Despot-Vodă (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!