CROITORAȘUL CEL VITEAZ (1)

basm de FRAȚII GRIMM

Într-o dimineață de vară, un croitoraș cosea la masa lui de lucru, așezată chiar la fereastră. Deodată, el auzi strigătul unei femei care vestea că vinde magiun. O chemă iute și cumpără de la ea niște magiun, mai puțin decât sperase ea să-i vândă.

Croitorașul își tăie o bucată zdravănă de pâine, o unse bine cu magiun și o puse pe masă în așteptare. Voia întâi să-și termine lucrul, apoi să mănânce. Numai că niște muște prinseră de veste despre magiun și începură să-i dea târcoale.

Începu el, croitorașul, să dea din mâini ca să alunge muștele, dar acestea zburau și reveneau iar la magiun, dornice să se ospăteze. Atunci, croitorașul luă o bucată de postav și, când muștele se așezară, le izbi cu postavul. După ce îl ridică, văzu că omorâse șapte muște.

Mândru de voinicia lui, croitorașul își croi repede un brâu lat și brodă pe el cu litere mari ”Șapte dintr-o lovitură!”. Își legă brâul și hotărî să pornească în lumea largă, așa cum fac toți voinicii. Căută să-și ia cu el și ceva de mâncare, dar nu găsi decât o bucată de brânză. O băgă în buzunar și ieși. La poartă găsi o pasăre care se încurcase într-un tufiș. O luă de acolo și o puse și pe ea în buzunar, lângă brânză.

Porni voinicelul la drum și merse cale lungă, până când ajunse în vârful unui munte. Acolo stătea un uriaș care privea în depărtări. Croitorașul se apropie fără teamă de el și îi propuse să plece împreună prin lume. Uriașul îl privi de sus și îi spuse că e un prăpădit de om. Imediat croitorașul își deschise haina și îi arătă brâul, să afle uriașul ce voinic este el.

Uriașul citi cu greu ce era scris pe brâu și crezu că era vorba de șapte oameni doborâți dintr-o dată. Îl privi cu mai mult respect pe omuleț și se gândi să îl pună la încercare. Luă un bolovan și îl strânse în pumn până țâșni apa din el. Îi spuse croitorașului să facă și el la fel ca să-și arate puterea. Istețul scoase iute din buzunar brânza și o strânse până ieși zerul din ea.

În sinea lui, uriașul tot se îndoia de puterea croitorașului, așa că luă un bolovan și îl aruncă atât de departe încât nici nu îl mai zăriră. Croitorașul scoase și el repede pasărea din buzunar și o zvârli spre cer. Bucuroasă de libertate, pasărea zbură în depărtări și nu se mai întoarse.

Plin de mândrie, voinicelul îl întrebă pe uriaș ce părere are acum. Acesta spuse că vrea să-l vadă și dacă poate să care greutăți mari și îi ceru să îl ajute să scoată din pădure un stejar uriaș ce zăcea prăvălit pe pământ.

Croitorașul se învoi imediat și zise ca uriașul să ducă trunchiul, iar el va căra crengile și frunzișul, că sunt mai mari și mai grele. Uriașul luă trunchiul în spinare iar croitorașul sări iute pe o ramură groasă. Cum uriașul nu putea să întoarcă capul din cauza greutății, nu văzu că ducea și copacul dar și pe croitoraș.

După o bună bucată de drum uriașul se opri să se odihnească. Atunci când lăsă copacul jos, croitorașul sări sprinten și apucă crengile, de parcă el le cărase. Ba chiar mai și râse de uriaș, că obosise din atâta lucru.

* * * 

Sursa foto

Urmează Croitorașul cel viteaz (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !