BIBLIA. Povestire pe scurt (1) Facerea lumii

Doresc să ofer o oarecare orientare în mulţimea de evenimente din Cartea Sfântă, Biblia, fără a face absolut nici o interpretare. Consider că este necesară şi obligatorie cunoaşterea ei, măcar pentru perspectiva culturala. Multe opere de artă au subiecte inspirate din Biblie, ori fac referiri la intâmplări biblice. Menţionez numai opera Samson si Dalila de Camille Saint-Saens, statuia lui David de Michelangelo, iar în literatură mă opresc doar la Adam si Eva, romanul lui Liviu Rebreanu. Mai amintesc şi “Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, celebrele cuvinte cu care încheia Marin Preda romanul Cel mai iubit dintre pământeni, ce i-au fost atribuite scriitorului de mulţi care nu ştiau că el cita din Biblie cuvintele apostolului Pavel !

din Vechiul Testament

La început, în prima zi, Dumnezeu a făcut cerul şi pământul, apoi a zis "Să fie lumină" şi a fost lumină, iar Dumnezeu a numit lumina - ziuă, iar întunericul - noapte. A doua zi El a făcut tăria pe care a numit-o cer. În ziua a treia a adunat apele în mări şi s-a ales uscatul, pe care l-a numit pământ, iar pământul a dat iarbă şi pomi roditori, care au început să se înmulţească prin seminţele lor.

În ziua a patra, Dumnezeu a făcut şi a aşezat pe tăria cerului luminătorii  - pe cel mai mare (Soarele) ca să lumineze ziua, pe cel mai mic (Luna) ca să lumineze noaptea,  - şi stelele.

În ziua a cincea a facut animalele din ape şi păsările, iar în ziua a şasea - animalele de pe uscat, apoi a facut omul, după chipul Său, bărbatul  şi femeia şi le-a spus : "Creşteţi şi vă înmulţiţi". În ziua a şaptea, Dumnezeu s-a odihnit , a sfinţit-o şi a lăsat-o şi oamenilor să se odihnească. Astfel a făcut El lumea, dar înainte de a face lumea văzută,  făcuse lumea nevăzută, lumea duhurilor. La început, toate duhurile erau bune şi se numeau îngeri. Pe urmă, unele au păcătuit şi au fost aruncate în iad. Aceste duhuri rele s-au numit diavoli.
Dumnezeu l-a făcut pe om din lut, asupra căruia a suflat şi l-a însufleţit. L-a numit Adam, apoi l-a pus în grădina Eden. A facut să răsară pomi cu roade dulci şi frumoase. În mijlocul grădinii era pomul vieţii, al cunoaşterii binelui şi a răului, dar i-a spus lui Adam să nu guste din fructele acestuia. Dumnezeu a facut apoi, dintr-o coastă a lui Adam, pe prima femeie, ca să nu fie Adam singur. Acesta i-a pus femeii sale numele Eva.

Şarpele i-a spus Evei că Dumnezeu nu le-a dat voie să guste din fructele pomului vieţii pentru că nu voia ca ei să fie ca El, să cunoască binele şi răul. Atunci Eva, dornică să ştie şi ea tot,  a mâncat din fructul oprit şi i-a dat şi lui Adam să mănânce şi el. Dintr-o dată s-au uitat în jur, apoi s-au privit unul pe altul, şi-au dat seama că sunt goi şi s-au ruşinat. Când i-a strigat Dumnezeu, s-au ascuns după tufe, să nu le vadă goliciunea şi El şi-a dat seama ca au mâncat din fructul oprit. I-a pedepsit pe amândoi, pe femeie să nască în chinuri, iar pe bărbat să munceasca din greu pentru hrana zilnică, apoi i-a izgonit din Rai pe pământ.

Adam şi Eva au avut întâi doi fii: pe Cain şi pe Abel. Cain cultiva plante, iar Abel creştea oi. Invidios pe Abel, Cain îl ucise pe Abel, într-o zi când erau la câmp amândoi. Atunci Dumnezeu l-a pedepsit pe Cain să nu mai lucreze pământul, să colinde pământul fără a-şi găsi un rost şi i-a făcut un semn, ca să nu îl omoare nimeni, să îl lase să îşi împlinească pedeapsa. Adam şi Eva l-au mai avut apoi pe Seth și apoi mulţi fii şi fiice şi aceştia au avut mulţi urmaşi şi au populat pământul. Oamenii de la început, patriarhii, au avut vieţi foarte lungi, Matusalem a trăit 969 de ani, Noe - 950, Adam - 930...

Dar Dumnezeu  a văzut că oamenii se fac tot mai răi şi i-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ. A hotărât să-i facă să dispară pe toţi oamenii şi toate animalele, numai pe Noe să îl lase în viaţă, căci era un om drept şi curat la suflet. I-a spus acestuia cum să-şi facă  o arcă, o corabie, şi să îşi ia familia pe corabie, precum şi câte o pereche din toate animalele, un bărbătuş şi o femeiuşcă, şi hrană pentru toţi aceştia. Şi după ce toate acestea au şi fost făcute, Dumnezeu a pornit potopul, au năvălit apele şi din cer şi din pământ şi au înecat toate fiinţele vii, în afară de cele de pe arca lui Noe.

După multe zile şi săptămâni şi luni, apele potopului au scăzut şi corabia lui Noe s-a oprit pe muntele Ararat. Dumnezeu i-a spus să iasă cu toţii din corabie şi să lase animalele să se înmulţească şi să se împrăştie pe tot pământul. A încheiat un legămînt cu Noe, că nu va mai fi potop care să pustiască aşa pământul, iar ca semn al legământului a fost hotărât curcubeul.

După potop, oamenii s-au apucat să zidească o cetate şi un turn înalt.  Până atunci oamenii de pe tot pământul vorbiseră o singură limbă. Când a văzut Dumnezeu ce s-au apucat ei să facă, a hotărât ca ei să vorbească mai multe limbi, să nu se mai înţeleagă, iar cetatea s-a numit Babilon (amestecare). Dumnezeu l-a ales pe Avram şi poporul lui, poporul israelit, să păstreze nădejdea în venirea celui care să răscumpere păcatele oamenilor.

 * * *

Text adaptat după Mica Biblie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001

Sursa foto

Urmează Biblia (2) Timpul patriarhilor