roman de NIKOLAI NOSOV
Capitolul XXX Întoarcerea
Urmare la Aventurile lui Habarnam (29)După ce au mers câteva zile, băiețașii au ajuns pe culmea unui deal înalt, de pe care se vedea Orașul Florilor. Coborâră iute și primul băiețaș pe care îl zări Habarnam fu chiar Bătăușul. Se bucurară amândoi și se îmbrățișară cu lacrimi în ochi.
Acum, în fiecare seară băiețașii veneau la casa călătorilor să-i asculte povestind amintirile din călătorie. Gogoașă își amintea cu plăcere de plăcintele mâncate, Sifon de siropul cu sifon, Știetot povestea despre fântânile arteziene și despre extragerea siropului din pepenii uriași. Dacă și Grăbilă se mândreau cu strângerea recoltei de fructe, iar Șurubel descria invențiile lui Șurubelniță. Glonț sărea pe piciorul scrântit ca să arate ce bine fusese îngrijit la spital de doctorița Stropdemiere.
În povestirile lor apărea mereu ideea prieteniei cu fetițele. Chiar și Tăcutul spuse într-o zi că n-ar fi crezut că băieții pot fi așa de buni prieteni cu fetițele. Habarnam spuse că și el se împrietenise cu o fetiță, cu Albăstrica. Pioneza, Romanița, apoi Musculița râseră puțin de el, dar băiețașul îi propuse celei din urmă prietenia lui.
De atunci, Habarnam nu numai că fu bun prieten cu fetițele, dar stârni și invidia băiețașilor, care văzură cât de mult începuseră fetițele să îl respecte. În scurt timp se împrieteniră cu toții, fetițe și băieți. Munceau și se jucau împreună. Sub conducerea lui Știetot începură să facă și ei o conductă și fântâni arteziene ca în Orașul Verde. După-amiaza se jucau cu toții tot felul de jocuri și fotbal sau volei.
Numai Habarnam nu se juca. După ce termina munca, se punea pe învățătură. Ajunse să scrie destul de frumos cu litere de mână, chiar dacă mai făcea câte o pată de cerneală pe caiet. Își spunea însă că, dacă va avea răbdare, va scăpa și de petele acestea, așa cum scăpase de toate cusururile lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !