AVENTURILE LUI HABARNAM ȘI ALE PRIETENILOR SĂI (29)

roman de NIKOLAI NOSOV

Capitolul XXIX La bal

Urmare la Aventurile lui Habarnam (28)

Când începu să se audă muzica, toți se repeziră să danseze. Spre surprinderea tuturor, doctorul Pilulă dansă cu doctorița Stropdemiere. Ea avea o rochiță înflorată și părea mult mai puțin severă decât atunci când purta halatul alb.


În timpul dansului doctorița îi spunea lui Pilulă că metoda de tratare cu miere este mult mai bună decât altele, fiindcă mierea este un foarte bun dezinfectant. Pilulă susținea că tratamentul cu iod e mai bun, cel puțin pentru băiețași. Asta pentru că iodul ustură și băiețașii țin minte mai bine să se ferească de răni și zgârieturi.
Stropdemiere susținu că tratamentul nu are rol educativ, ci trebuie să ușureze suferințele bolnavilor, dar Pilulă o contrazise din nou. Până la urmă ajunseră la concluzia că e imposibil să danseze unul cu celălat și fiecare spuse despre celălalt că este nepoliticos și ignorant. Dansară mai departe, dar din când în când cearta izbucnea din nou.
Gogoașă dansă cu Grăsana și își spuseră ce dulciuri prefera fiecare. Dansând cu Șurubel, Veverița îi spuse că visează să conducă mașina, iar el îi explică cum se face. Și Habarnam încercă să danseze cu Albăstrica, dar atâta o călcă pe picioare încât fetița îi propuse să se așeze pe o bancă și să stea de vorbă.
Albăstrica îi spuse că îi place să fie prietenă cu băiețașii fiindcă fetițele se învârtesc tot timpul în fața oglinzii. Habarnam spuse că și printre băiețași sunt unii care se admiră mereu în oglindă, dar el nu este dintre aceia. De fapt, mințea, fiindcă și el făcea asta când nu îl vedea nimeni.
Fetița îi propuse să corespondeze, fiindcă îi plăcea să primească scrisori. Lui Habarnam nu îi căzu prea bine, fiindcă nu știa să scrie decât cu litere de tipar, dar până la urmă se învoi.
Când se întunecă, lampioanele se aprinseră și Diamantina anunță începerea spectacolului. Acesta începu chiar cu ea, care recită versurile despre prietenie pe care tocmai  le compusese.
Urmă ansamblul de dansuri al fetițelor, care dansară mai  multe dansuri. Ele plăcură mult spectatorilor, care cerură două bisuri. După aceea corul băiețașilor din Orașul Zmeielor interpretă mai multe cântece, care plăcură și ele. Guslă îi chemă și el pe băiețașii din Orașul Florilor și cântară cântecul cosașului, compus de Diamant.
Cântecul cosașului era trist, căci la final biata gâză era mâncată de o broască. Băiețașii izbucniră toți în lacrimi. Cel mai amarnic plânse Habarnam, atât de tare încât ceilalți tăcură cu toții. Întrebat de ce plânge așa, el spuse că i s-a făcut dor de Bătăușul. Era sigur că și Bătăușului îi este dor de el și îl mai mustra și conștiința că nu își luase rămas bun de la el când plecaseră cu balonul. Băiețașii hotărâră cu toții ca a doua zi să plece  acasă.
Albăstrica se întristă când află vestea, dar înțelese că Habarnam trebuie să se întoarcă la prietenii lui. Ea îi promise să îi pregătească un rucsac pentru drum.
A doua zi de dimineață, fiecare băiețaș primi de la fetițe câte un rucsac cu hrană pentru drum și cu semințe de fructe, legume și flori, din cele care nu se găseau în Orașul Florilor. Își luară cu toții la revedere, promițându-și că se vor revedea. Albăstrica îi reaminti de la distanță lui Habarnam de scrisoare, iar băiatul dădu din cap în semn că a înțeles și îi va scrie.

* * *

Urmează Aventurile lui Habarnam (30)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!