roman de KARL MAY
21. Testamentul lui Winnetou (partea a doua)
Santer se repede să-i scoată lui Old Shatterhand din buzunar testamentul lui Winnetou. Cum încă nu fusese legat bine la mâini, Old Shatterhand îl așterne iar la pământ fără suflare, numai cu un pumn în cap. Apelează la onoarea lui Pida ca să-i protejeze lucrurile, iar tânăra căpetenie dovedește că nu a uitat felul frumos în care se purtase albul cu el.
Când Santer își revine, sare din nou asupra prizonierului, dar Pida nu îi permite să-l atingă. Îi spune că îl va duce la corturile kiowașilor și i-l va înfățișa tatălui său, Tangua, singurul care putea să hotărască în ce fel va muri albul. Santer spune atunci că va merge și el cu ei la corturile kiowașilor.
Sfatul războinicilor hotărăște să plece chiar a doua zi, spre disperarea lui Santer care spera că vor mai sta acolo câteva zile și va reuși să pună mâna pe testamentul lui Winnetou. Pornesc cu toții la drum, cu Old Shatterhand bine legat pe calul său.
La corturile kiowașilor, Old Shatterhand este dus în fața lui Tangua. Bătrâna căpetenie, ai cărei genunchi fuseseră sfărâmați cândva de alb, îi promite că va muri în cele mai cumplite chinuri. Santer sare înaintea lui Tangua și cere hârtiile din buzunarul prizonierului, spunând că sunt ale lui. Pida intervine și el, arătând că prizonierul este al său, cu toate lucrurile care îi aparțin. Old Shatterhand susține că sunt hârtiile lui și cere ca Santer să spună câte foi sunt și cu ce sunt scrise.
Santer se preface că nu-și mai amintește câte foi erau și spune la nimereală că erau scrise cu creionul. Se baza pe faptul că, pe atunci, cerneala era foarte rară prin Vestul sălbatic și mai toată lumea scria cu creionul. Se dovedește că erau scrise cu cerneală și Tangua hotărăște că hârtiile sunt ale lui Old Shatterhand. Fiindcă era prizonierul lui, Pida îi ia hârtiile și spune că le va ține în punga cu ”medicamente” de la gât. Tangua cheamă bătrânii la sfat să hotărască prin ce chinuri să-l treacă pe prizonier până când va muri, iar Old Shatterhand este legat de arborele morții, sub paza a doi războinici. Pida cere ca prizonierul să fie respectat și, într-adevăr, toată lumea îl privește cu respect. Albul remarcă o tânără a cărei privire îi amintește de Nșo-Ci și întreabă un paznic cine este fata. Era Kaho-Oto sau Păr-Negru, cumnata lui Pida, sora nevestei acestuia.
După două ceasuri, prizonierul este dus înaintea sfatului bătrânilor și i se anunță chinurile la care va fi supus până când va muri. Este readus la arborele morții, iar Păr-Negru îi aduce de mâncare și îl hrănește cu mâna ei, căci el avea mâinile legate. Înainte de a pleca, fata îi dă de înțeles că îl place și îi spune că știa de la războinicul de pază că o plăcea și el pe ea.
Când unul dintre cei trei westmani trece pe acolo, Old Shatterhand îl cheamă să stea de vorbă. Omul vine, dar îi spune că Santer îi prevenise să nu stea de vorbă cu el. Prizonierul află că Santer și-a les cortul exact lângă cortul lui Pida și înțelege că va încerca să fure testamentul lui Winnetou. Îi spune asta și lui Pida, însă acesta spune că nu e nici un pericol.
Pană-de-Vultur, tatăl lui Păr-Negru, vine și el la Old Shatterhand și îi spune că tradiția permite ca un prizonier să scape de moarte dacă o fată din trib vrea să il ia de soț și el devine kiowaș. Păr-Negru era gata să-l ia de soț. Old Shatterhand refuză și pentru a nu-l jigni pe tatăl fetei, invocă drept motiv că și-ar știrbi renumele dacă s-ar lăsa salvat de o femeie. Indianul acceptă acest motiv, fiind apropiat de modul de gândire al indienilor. Mai mult, îi spune că și fata va înțelege și îl va iubi și îl va cinsti și mai mult ca până acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !