UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR. Povestire pe scurt (5)

roman de Mark Twain

Capitolul VII Turnul lui Merlin

Yankeul este acum al doilea personaj din regat, după regele Arthur. Primește haine bogate și cele mai alese încăperi din castel, după cele ale regelui. Încăperile erau foarte mari, dar erau lipsite de comoditățile cu care îl obișnuise secolul al XIX-lea. Pe jos nu erau covoare, ci numai niște rogojini. Nu existau săpun, chibrituri, oglindă, nemaivorbind de tablouri pe pereți. Nu existau nici gaz, nici lumânări, iluminatul se făcea cu opaițe din bronz, cu untură de casă și, firește, lumina era foarte slabă.

Nu existau cărți, hârtie, cerneală și penițe. La ferestre, înguste, nu exista sticlă. Nu existau zahăr, cafea, ceai, tutun. Yankeul își dă seama că trebuia să-și pună la treabă capul și mâinile, ca să creeze ceea ce îi lipsește.

O mulțimea de oameni vin din toate părțile ca să-l vadă pe Yankeu, ca pe iscusitul vrăjitor ce ar fi putut să stingă soarele cu ușurință. Mulțimea cere să vadă o altă minune. Merlin, gelos pe succesul yankeului, se învârte printre oameni și le spune că acesta nu este în stare să facă o nouă minune.

Având acum mare trecere la rege, yankeul îl aruncă pe Merlin la închisoare. Vestește apoi că, peste două săptămâni, va chema focuri din cer să sfărâme turnul lui Merlin. În acest răstimp, el face, cu ajutorul lui Clarence, o cantitate de pulbere pe care o depozitează în turnul vrăjitorului. Montează acolo și un paratrăsnet. În noaptea zilei anunțate, alături de rege, de Merlin, de curteni și de popor, privește cum trăsnetul unei furtuni aprinde pulberea și aruncă în aer turnul vechi de sute de ani. Populația este mulțumită cu asemenea minune și fiecare pleacă la casa lui.

VIII „Șeful„

Încet, încet, yankeul se obișnuiește să trăiască în secolul al VI-lea. Se bucură că are posibilitatea de a se lansa, fiind cult, deștept și inventiv, având cugetul liber într-o țară în care toți oamenii se plecau înaintea regelui, bisericii și nobilimii.

Yankeul este admirat, dar nu este respectat și venerat așa ca regele și nobilii, neavând strămoși de neam. Se gândește că, de fapt, asta era situația și în Anglia secolului al XIX-lea, dar nu și în America. Primește, totuși, un titlu, dar de la oamenii de rând, nu de la rege sau nobili. I se spune ”Șeful” și chiar îi place acest titlu.

* * *

Urmează Un yankeu la curtea regelui Arthur (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!