UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR. Povestire pe scurt (16)

roman de MARK TWAIN

Capitolul XXIX Coliba cu variolă

Regele Arthur și Yankeul ajung la o colibă sărăcăcioasă. Găsesc înăuntru o femeie slabă și bolnavă. Ea le spune să plece, căci familia ei este sub blestemul bisericii. Nu numai atât, dar ea și toți ai casei erau bolnavi de vărsat, adică de variolă.

Yankeul fuge și aduce apă de la izvor. Regele deschide oblonul ce acoperea gaura ce ținea loc de fereastră, ca să intre aer și lumină. Yankeul îi cere să plece imediat de acolo, ca să nu se molipsească de variolă. Regele nu vrea să fie socotit laș și rămâne. Se duce în podul casei, unde se aflau ceilalți membri ai familiei.

Toți ai casei muriseră, în afară de o fetiță. Regele o aduce și o așează lângă mama ei. Îndurerată, mama povestește că lordul de care aparțineau îi sărăcise și îi băgase la temniță nevinovați pe cei trei fii mai mari. Biserica și regele aveau o parte din vină și femeia vorbește fără cruțare. Regele este impresionat, dar socotește că așa spune legea. Femeia răspunde că legile sunt strâmbe, nedrepte. În acest timp, moare și fetița.

Capitolul XXX Tragedia de la conacul lordului

Femeia moare și ea. La miezul nopții, regele și Yankeul închid bine coliba. Ea avea să fie mormântul întregii familii, fiindcă biserica nu îngăduia să fie înmormântați cei pe care îi afurisise.

Cei doi nu apucă să se îndepărteze bine de colibă că aud niște pași furișați. După aceea aud voci de bărbați care își anunță părinții că au scăpat din temnița lordului. Yankeul îl face pe rege să pornească la drum. Regele este totuși preocupat de faptul că băieții aceia păreau că evadaseră. Socotește că ar fi fost de datoria lor să-i prindă și să-i ducă lordului. Așa era educația lui și Yankeul nu reușește să-l convingă că nu ar fi fost drept.

Un incendiu zărit în depărtare abate atenția regelui de la flăcăii evadați. Și pe Yankeu îl interesează, fiindcă tocmai pusese bazele instituției asigurărilor. Pornesc prin noapte către locul unde se vedeau flăcările. Trec printr-o pădure și găsesc aici o mulțime de oameni spânzurați în copaci. Observă apoi niște femei și bărbați hăituiți de o mulțime de oameni.

Cei doi se feresc și merg mai departe până când ajung la o colibă. Femeia le dă de mâncare și le povestește că, la începutul nopții, incendiul cuprinsese conacul lordului. Fusese bănuită că ar fi pus focul o familie din vecinătate. Slugile, apoi restul oamenilor din partea locului, porniseră să-i hăituiască. Toți cei din conac arseseră, inclusiv cei din temnița conacului.

Regele intervine și spune că evadaseră trei din temniță. Spune și cine erau aceștia, iar pe fețele gazdelor se citește că nu ar vrea ca aceia să fie prinși. Yankeul reușește să schimbe vorba și să abată atenția regelui de la prinderea evadaților. Iese cu gazda afară și îi spune să nu-i pârască pe evadați, deși așa cerea legea. Omul spune că nici el nu voia să-i pârască. Yankeul se bucură că a descoperit omenia din el și trage nădejde că poporul acesta va ajunge cândva să trăiască după legi mai bune, în democrație.

* * *

Urmează Un yankeu la curtea regelui Arthur (17)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!