UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR. Povestire pe scurt (14)

roman de Mark Twain

Capitolul XXV Concursul

Regele și curtenii sosesc în Valea Sfințeniei. Împreună cu ei se află și comisia de examinare a candidaților la concursul de ocuparea unor posturi în armată. Regele trebuia să se ocupe de vindecarea bolnavilor de scrofuloză, prin atingerea cu mâna sa augustă, conform unui străvechi obicei. El avea să și judece unele cazuri din justiție.

Judecata regelui părea să fie dreaptă, dar era pe măsura prejudecăților acelor vremuri. Dacă avea să judece o neînțelegere între un reprezentant al marii nobilimi și un nobil de rang mic, dreptatea era de partea celui mare. La fel, dacă judeca o cauză între un cleric de rang înalt și un om din mica nobilime, câștiga clericul. Acum, el dă dreptate unui episcop împotriva unei fete care, la căsătorie, nu îi dăduse ”dreptul seniorului”. Episcopul ia toată averea fetei. Tinerii însurăței rămân mai săraci decât cerșetorii.

La concursul pentru posturile în armată se întâmplă același lucru. Câștigă doi candidați proveniți din nobilime, dar fără nicio cunoștință despre arta și știința războiului. Candidatul instruit la academia înființată de Șeful este tobă de carte. El nu este admis, fiindcă nu avea strămoși cu rang nobiliar.

Yankeul îi propune regelui să-și facă un regiment personal, format numai din ofițeri proveniți din nobilime, care să lupte numai când o avea chef. Restul armatei să fie formată din oameni de rând, care să-și facă datoria tot timpul. Încântat, regele acceptă.

Șeful profită de ocazie și mai face o propunere. Era obiceiul ca regele, la nașterea unui copil de nobil, să facă familiei o danie, din averea statului, bineînțeles. Propunerea era ca familia care dorea ca fiul nou-născut să ocupe un loc în regimentul nobililor să renunțe la danie.

Capitolul XXVI Primul ziar

Regele atinge vreo opt sute de scrofuloși, spre a-i vindeca. Obiceiul era ca fiecare să primească o monedă de aur sau de argint. Șeful găsise o metodă să facă și aici economii statului. Înlocuise banii din metal prețios cu bănuți din metal fără valoare, dar foarte strălucitor. Fiecare ban valora acum numai o șeptime din valoarea banilor vechi.

Tocmai când Yankeul începe să se plictisească, apare un vânzător de ziare care începe să își strige marfa. În ziar, sub titlul ”Tăciuni și cărbuni din localitate”, erau o mulțime de știri, scrise cam provincial, într-un ton de zeflemea cam tare. În rubrica ”Vești de la palat” nu erau obrăznicii, în schimb era multă monotonie. Pentru fiecare zi a săptămânii, singura veste era că regele se plimbase călare prin parc. Mai erau și destule greșeli de tipar și numeroase construcții gramaticale cam defectuoase, dar, pentru un ziar din secolul VI, era acceptabil.

Călugării văd ziarul și se miră de materialul din care este făcut. Se miră și mai mult când află că pe el este scris ceva și că s-au scos o mie de exemplare într-o singură zi. Pipăie ziarul cu multă curiozitate și admirație, iar Yankeul se simte ca o mamă căreia îi este admirat copilul.

* * *

Urmează Un yankeu la curtea regelui Arthur (15)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!