ROBIN HOOD. Povestire pe scurt (9)

roman de HENRY GILBERT

Capitolul VI. Cum l-a ajutat Robin pe sir Herbrand

Robin Hood se afla în pădurea Barnisdale și se pregătea să ia prânzul împreună cu haiducii săi. Totuși, ar fi vrut să aibă și pe altcineva la masă, așa că îl trimise pe Micul John, împreună cu câțiva oameni, să aducă pe oricine ar fi trecut pe drum.

Oamenii lui Robin aduseră un cavaler. După ce îl ospătă bine, Robin îi ceru bani, căci, spunea el, nu se putea ca un răzeș să plătească pentru un cavaler. Cavalerul răspunse însă că nu are bani și chiar așa era. Oamenii nu găsiră mai nimic în desagii de pe calul cavalerului. El povesti că fiul său ucisese în luptă dreaptă un om, dar rudele aceluia ceruseră mulți bani drept despăgubire, iar el împrumutase bani de la abatele dela mănăstirea St.Mary, punând zălog moșia. Chiar în ziua următoare avea termen să-și plătească datoria, patru sute de lire, dacă nu, rămânea fără moșie.
Robin îi împrumută el cavalerului banii, așteptând să-i primească înapoi peste un an și o zi.  Mulțumindu-i, cavalerul îi spuse lui Robin că fiul său îi vorbise foarte frumos despre el, fiindcă îl ajutase să ia de soție fata pe care o iubea. Așa descoperi Robin că omul pe care îl avea în față era sir Herbrand de Tranmire, tatăl lui Alan. Cavalerul îi promise că, atunci când va veni timpul, îl va ajuta să-i pedepsească pe cavalerii ticăloși de la castelul Wrangby, numit de oameni Evil Hold. Robin îi dărui haine frumos împodobite, de cavaler, și un cal puternic, mai bun decât cel pe care îl avea cavalerul. Nu numai atât, dar îl trimise cu el pe Micul John, fiindcă nu se cădea ca un cavaler să nu aibă un scutier.
A doua zi dimineață, în aula de la mănăstirea St.Mary se aflau abatele Robert, egumenul - al doilea om în mănăstire după abate, doi călugări-secretari, un judecător al regelui, doi cavaleri și șeriful din York. Era ziua de plată a datoriilor și a arenzilor, precum și ziua de judecată a pricinilor.
Egumenul, un om drept, ar fi vrut să vină în sprijinul nevoiașilor, împotriva dorinței abatelui de a-i trata cu asprime, fără să-i pese de partea cui se afla dreptatea. La fel făcu și atunci când sosi sir Niger le Grym, unul dintre cei mai răi cavaleri, tovarăș de fărădelegi cu sir Isenbart de Belame. Acesta aștepta cu nerăbdare să-l vadă pe sir Herbrand rămas fără moșie, cu toate că egumenul spunea că sir Herbrand a suferit destul și nemeritat, fiindcă fiul său își ucisese potrivnicul în luptă dreaptă. Sosi însă prânzul și toți se retraseră la masă.
În timpul ospățului apăru sir Herbrand, în haine jerpelite și cu o figură tristă. Micul John era și el prost îmbrăcat, ca scutierul unui cavaler sărac. Cu o figură tristă, sir Herbrand spuse că nu are banii să-și plătească datoria și îl rugă pe abate să-l mai păsuiască timp de patru luni. Îl rugă pe judecător să îl apere de cei care voiau să-i ia moșia pe nedrept, îl rugă pe șerif să pună o vorbă bună pentru el la abate, dar nici unul nu voi să îl ajute și îi vorbiră cu dispreț. Abatele voi să-l dea afară pe ușă și atunci sir Herbrand le aruncă banii pe masă, reproșându-le că fuseseră niște falși prieteni.
Rușinați și supărați, niciunul nu mai spuse nimic. Egumenul îi scrise o chitanță pentru bani lui sir Herbrand și acesta plecă împreună cu Micul John. Pe drum, acesta îi spuse cavalerului să se păzească, fiindcă se teme să nu fie atacat, după cum citise pe chipul dușmănos al lui sir Niger le Grym.
Într-adevăr, în scurtă vreme, pe când se aflau lângă un pâlc de pini, fură atacați de trei cavaleri. Sir Herbrand îl doborî repede pe unul dintre ei, dar fu atacat de altul. Al treilea îl izbise cu ghioaga tare rău în braț pe Micul John, așa că acum acesta se apăra cu mare greutate. Noroc că, dintr-un tufiș, sosi săgeata lui Ket care îl doborî pe cavaler. Văzând aceasta, cel care se bătea cu sir Herbrand dădu pinteni calului și porni în goană către castelul Wrangby.
Sir Herbrand descoperi că unul dintre cavalerii morți era chiar sir Niger le Gryme. Porni mai departe cu Micul John și, ajunși acasă la sir Herbrand acesta îl răsplăti cum se cuvine pentru ajutorul dat, promițând că îl ca sprijini pe Robin când va fi nevoie, aducându-i o sută de oameni înarmați.
Cavalerul scăpat cu fuga duse vestea uciderii lui sir Niger și a celuilalt cavaler la castelul Wrangby. Isenbart de Belame turbă de furie aflând aceasta. Cel care se bucură fu Ket, care primise de la Robin misiunea de a supraveghea castelul și pe locuitorii lui. Mai fuseseră pedepsiți doi din ceata ticăloșilor care îi uciseseră tatăl și încercaseră să ucidă restul familiei. Dacă nu i-ar fi salvat Robin Hood, ar fi fost morți cu toții.

* * *

Urmează Robin Hood (10) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !