ROBIN HOOD. Povestire pe scurt (8)

roman de HENRY GILBERT

Capitolul V. Cum s-a căsătorit Alan de Tranmire cu lady Alice, datorită ajutorului dat de Robin Hood și de Jack, fiul lui Wilkin

Jack, fiul lui Wilkin, era un tânăr de vreo douăzeci de ani, șerb al lordului Walter de Forest, tatăl lady-ei Alison. De mic fusese chemat printre șoimarii ei și o slujise cu drag și cu credință până când lui îi muri tatăl și trebui să se întoarcă să lucreze pământul alături de mama sa. Visul său cel mai mare era să devină om liber, cu bucățica lui de pământ.

De câteva luni Jack ducea în pădure mesajele stăpânei sale lui Alan de Tranmire, dar nu se întâlnise niciodată cu Robin Hood sau cu vreunul dintre oamenii acestuia.
Într-o seară, pe când se afla în pădure să culeagă lemne uscate, apăru lângă el un om voinic, cu haine verzi, de culoarea frunzelor. Avea un arc pe umăr și la brâu o tolbă cu săgeți. Era Will Arcașul. Îi aducea semn de la stăpâna lui, care îi cerea să-l ducă pe Will la Alan de Tranmire. Jack se supuse și îl conduse pe Will unde voia.
După două zile, la biserica din satul Cromwell trebuia să se oficieze cununia lady-ei Alison cu bătrânul lord Ranulf de Greasby. Vorbind între ei, șerbii din curtea bisericii o compătimiră pe biata tânără, dar nu numai ei, ci chiar și falnicii cavaleri care străjuiau ușa bisericii. Ca să se mai înveselească, aceștia îi porunciră să cânte unui menestrel care se amestecase printre șerbi.
Menestrelul tăcu la apariția lui sir Ranulf. Acesta, furios că mireasa nu sosise încă, îi porunci să cânte. Fiecare strofă a  cântecului se încheie cu câte un hohot de râs batjocoritor, despre care nimeni nu știu să spună de unde vine.
Sosiră sir Walter de Beauforest și lady Alison, amândoi nefericiți, amândoi conștienți că nu aveau putere să se opună voinței lordului Isenbart de Belame, care hotărâse această căsătorie.
Preotul se pregăti să înceapă, odată ce viitorii soți se aflară în fața lui. Deodată, apăru menestrelul, cu un arc lung în mână. Era chiar Robin Hood, care spuse tare că era o căsătorie nepotrivită, ce nu va avea loc. Sir Ranulf strigă la el, dar când privi în sus, o săgeată veni din întunericul acoperișului și îi străpunse gâtul, lăsându-l fără viață. Robin sună din corn și începu lupta între cavaleri și oamenii lui Robin, care năvăliseră în biserică la auzul cornului.
În timpul luptei, un cavaler al lui sir Ranulf încercă să o răpească pe lady Alison. O scoase în brațe din biserică, dar fata îl văzu pe iubitul ei cum se lupta cu un alt cavaler. Îl strigă să o salveze, el întoarse capul și ar fi fost ucis dacă Jack, fiul lui Wilkin, nu l-ar fi izbit zdravăn în umăr cu ciomagul pe adversarul său. Răpitorul ajunse la un cal și sări pe el, punând trupul fetei lipsite de cunoștință în fața sa. Dădu pinteni calului, dar Jack sări și el pe cal, în spatele cavalerului și îi luă viața cu un cuțit, așezând apoi jos trupul stăpânei sale.
Alan de Tranmire își învinse potrivnicul și veni în fugă spre iubita lui, în timp ce Jack îi aducea apă. Când se trezi, lady Alison îi spuse lui Jack că, pentru ajutorul dat, va deveni om liber, iar tatăl ei îi va da pământ.
Robin Hood primi mulțumirile lui sir Walter, care își arătă și îngrijorarea că tovarășii cavalerilor uciși se vor răzbuna. Robin spuse că fiica lui și iubitul ei se vor căsători și vor trăi alături de el în pădure, iar el va trimite douăzeci dintre oamenii săi la casa lui sir Walter, ca să îl păzească. Într-adevăr, în scurtă vreme taica Tuck îi căsători pe cei doi.
În noaptea următoare, castelul lui sir Ranulf căzu pradă focului și șerbii lui se mirară cum o mână nevăzută luase viața lordului și ștersese și castelul acestuia de pe fața pământului. Văzură în depărtare, pe câmp, cum se aprind niște focuri și în lumina lor, zăriră niște siluete mici, care scoteau strigăte de bucurie. Sir Ranulf fusese cel care îl arsese de viu pe tatăl lui Ket și Hob și dăduse foc caselor acestora, în care se aflau familiile lor.

* * *

Urmează Robin Hood (9) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !